Școala de vară „Fabrica de eminescieni” s-a încheiat într-o atmosferă festivă, la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Baia Mare - 4 ore în urmă
Atelierele de vacanță „Descoperă. Creează. Joacă” de la Muzeul Satului Maramureșan din Sighet s-au încheiat cu multă voie bună - 4 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Credința vindecă suferința – meditație la Duminica a patra după Rusalii - 4 ore în urmă
Muzeografa Gabriela Filip aduce reperele tradiționale mai aproape de tinerii băimăreni - 5 ore în urmă
Puncte de hidratare și prim ajutor în Baia Mare, pentru combaterea efectelor caniculei - 6 ore în urmă
Facultatea de Litere din Baia Mare deschide înscrierile la specializarea Filosofie - 7 ore în urmă
Trei scriitori maramureșeni, incluși în antologia „Memorie culturală vs Amnezie culturală” lansată la FestLit Cluj 2026 - 8 ore în urmă
Salvamont Maramureș și Poliția de Frontieră, intervenție de peste 14 ore pentru salvarea a trei cetățeni ucraineni din munți - 8 ore în urmă
Cod roșu de caniculă în Maramureș: maxime de 41°C și disconfort termic deosebit de accentuat - 8 ore în urmă
Patru adolescenți din Baia Mare propun o metodă modernă de învățare a istoriei - 9 ore în urmă
Generozitate, sacrificiu sau prostie?
De câte ori vine vorba de bani, în România descoperim că există mereu o „Cenușăreasă” a bugetului. Până acum, eram obișnuiți să auzim că școala e lăsată la urmă, dar ministrul Educației, Daniel David, ne-a surprins recent: adevărata „fată uitată la colțul mesei” nu e Educația, ci Cercetarea. Și cumva, nu ne miră.
„Țineți-vă bine!”, a spus ministrul ziariștilor de la Gândul, ca și cum ar fi anunțat o revelație: Cu o alocare de aproximativ 2 miliarde de lei – mai puțin decât bugetul burselor pentru elevii din preuniversitar, care trece de 4,7 miliarde – cercetarea românească trăiește din firimituri.
Da, cercetarea, domeniul care ar trebui să ne proiecteze în viitor, primește mai puțin decât costă să plătim bursele elevilor. Dar partea cea mai fascinantă abia urmează:
Din acești bani insuficienți, România își permite luxul de a finanța și proiecte comune cu Republica Moldova. În jur de zece milioane de euro merg către peste 60 de inițiative bilaterale, de la sănătate la bioeconomie. Și chiar dacă o mică parte e suportată de partea moldovenească, raportul este, după cum recunoaște chiar David, de unu la patru. Adică noi plătim grosul.
Sigur, ministrul ne explică doct, dar fără logică, că banii din cercetare nu pot fi mutați spre alte domenii – la fel cum nu poate lua de la Educație ca să astupe găurile din Cercetare. Regulile sunt clare.
Dacă este așa, și îl credem pe cuvânt, întrebarea rămâne : de ce nu dați banii cercetătorilor români, aici în România? Întrebare fără răspuns.
Prin urmare, în timp ce noi trăim cu austeritatea în buzunar și ne numărăm leii pentru manuale, salarii și școli cu toaleta în curte, găsim resurse pentru a fi generoși cu vecinii. Bravo nouă!
Nu e o sumă mare, ne liniștește oficialul, dar atunci când tai de peste tot, când dai peste cap o țară întreagă cu măsuri de austeritate necesare, este o sumă uriașă.
Legătura cu Republica Moldova e importantă, sunt de acord. Sunt frații noștri, vorbim aceeași limbă, avem aceeași istorie. Politicienii noștri își fac deja vacanțele în Moldova, dar care este limita? Există vreo limită?
De aceea, ironia nu poate fi ignorată. În România, cercetarea e subfinanțată de ani de zile, iar atunci când avem puțin, preferăm să împărțim cu alții, ca și cum am vrea să demonstrăm că suntem darnici chiar și din sărăcie. Un gest frumos, desigur, dar care lasă un gust amar: în timp ce alții primesc bani pentru a construi viitorul, la noi viitorul rămâne, ca de obicei, în așteptare.
În concluzie, este vorba de generozitate, sacrificiu sau prostie?
Sursa FOTO: Libertatea
Vasile Petrovan















