La începutul lunii august 2025, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, în parteneriat cu Muzeul Județean Satu Mare, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Asociația „Cultura Suciu de Sus” și Primăria comunei Suciu de Sus, a efectuat cercetări arheologice intruzive în localitatea Suciu de Sus, în locul numit „Poduri pe Coastă” unde, încă de la finele secolului XIX, este cunoscută o necropolă plană de incinerație din epoca târzie a bronzului, aparținând culturii Suciu de Sus.
Situl arheologic este situat în partea nord-nord-estică a localităţii, la ieşirea din Suciu de Sus spre Groşii Ţibleşului, pe terasa înaltă din dreapta râului Ţibleş/Suciu, în stânga văii Podurilor, la 1.8 km nord-est de sediul Primăriei şi la 250 m vest-nord-vest de podul peste râul Ţibleş din capătul nordic al satului.
Primele săpături în punctul „Poduri pe Coastă” au fost efectuate în a doua jumătate a sec. XIX de contele Teleki Domokos (din Gornești, jud. Mureș) şi Szendrei János (Muzeul Național Maghiar, Budapesta). Rezultatele acestor cercetări sunt neclare şi au fost doar sumar prezentate, în bună parte vestigiile descoperite s-au pierdut ori au fost amestecate cu materiale provenind din alte săpături efectuate de cei doi. Noi săpături arheologice în acest loc au fost efectuate de Roska Márton (Institutul de Arheologie şi Numismatică al Institutului Ardelean din Cluj), în anul 1913. Acesta a descoperit 13 complexe arheologice din care 11 morminte de incineraţie şi două vetre. M. Roska menţionează că toate mormintele erau deranjate, oasele umane incinerate şi vasele de ofrandă erau depuse pe direcţia est-vest, iar vetrele erau dispuse printre morminte. Mormintele erau aşezate la o distanţă de 2–3 m unul de altul, în gropi în formă de covată, la o adâncime de o palmă în pământ. Acestea constau dintr-o urnă în care erau depuse oasele incinerate acoperite cu o ceaşcă aşezată cu gura în jos, iar drept capac pentru urnă a fost folosită o strachină sau un castron. În unele cazuri urnele erau înconjurate cu plăci de gresie. Ca inventar funerar este amintită o daltă de cupru în formă de ic.
Ulterior, în anul 1961, Mircea Rusu (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române, Cluj-Napoca) a mai descoperit, în timpul unei cercetări de suprafaţă pe Poduri pe Coastă, un mormânt de incineraţie aproape complet distrus.
Domnului Carol Kacsó (Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș) i se datorează meritul de a clarifica, atât cât s-a putut, soarta materialelor descoperite de-a lungul timpului la Suciu de Sus „Poduri pe Coastă I”. Potrivit acestuia materialele descoperite de M. Roska (1913) şi M. Rusu (1961) s-ar putea să se găsească, măcar în parte, la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei. De asemenea, acesta consideră că cele două vase cu decor spiralo-geometric excizat-incizat, precum şi numeroase fragmente ceramice cu decor specific culturii Suciu de Sus, să provină tot din punctul „Poduri pe Coastă”. Sunt atribuite tot necropolei plane din acest punct şi fragmentele ceramice cu decor tipic Suciu de Sus II, precum şi oasele calcinate predate de J. Szendrei Muzeul Naţional Maghiar din Budapesta şi care au fost publicate ca fiind găsite pe platoul „Troian”.
Investigațiile arheologice din 2025 au avut ca principale obiective localizarea și cercetarea cimitirului de la sfârșitul epocii bronzului. Astfel, într-o primă etapă, în luna mai, specialiștii de la Muzeul Național a Transilvaniei din Cluj-Napoca, George Cupcea și Ciprian Ciobanu au întreprins studii geofizice, respectiv magnetometrie în locul Poduri pe Coastă, în urma cărora au fost identificate nouă zone cu potențial arheologic ridicat.
Pornind de la aceste observații echipa de arheologi a deschis spre cercetare patru suprafețe cu dimensiunile de 4×4 m, din care trei pe terasa înaltă și una mai jos, în dreapta văii Ganjei. În cele trei suprafețe poziționate pe terasa înaltă nu au fost identificate vestigii preistorice ci doar câteva obiecte moderne din fier și o groapă pentru depozitat cartofi. În suprafața situată în dreapta văii au fost descoperite în poziție secundară, alături de mai multe pietre de râu dar și gresii, câteva fragmente ceramice de la finele epocii bronzului, cultura Suciu de Sus. Amintim aici un fund de vas decorat prin incizie-excizie, un fragment din marginea unui castron sau strachină decorată cu striuri, un fragment din marginea unei oale decorată cu striuri, un fragment din corpul unei oale decorată prin canelare (colectivul de cercetare: Liviu Marta – Muzeul Județean Satu Mare; Dan Pop, George Andreica – Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș și Urák Malvinka – Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, alături de membri ai Asociației Cultura Suciu de Sus, Adrian Marchiș președinte, Cornel Cușner; Mihai Nyegrai – student la Faculatatea de Istorie, Univestitatea Babeș-Bolyai).
Toate cercetările arheologice și studii de teren din anul 2025 s-au efectuat cu sprijinul administrației locale din Suciu de Sus și personal al primarului, Ionel Todoran, dedicat istoriei locului.
Viitoarele campanii de cercetare se vor concentra în celelalte cinci zone cu potențial arheologic ridicat identificate pe Poduri pe Coastă, precum și pe continuarea investigațiilor magnetometrice din acest punct ca și pe cel imediat învecinat, numit de localnici Mocira. De menționat că la Muzeul Județean Mureș, în colecția contelului Teleki Domokos se păstrează un fragment ceramic cu decor tipic culturii Suciu de Sus descoperit pe Mocira, informează dr. Dan Pop.
Credit foto: Florin Pop (fotografii aeriene), Dan Pop, George Andreica, Urák Malvinka, Costin Enache.
