Empatie și diversitate: Elevii Școlii „Petre Dulfu” Baia Mare au descoperit povești cu eroi rromi - 11 minute în urmă
În Vișeu de Sus se va construi un centru de îngrijire paliativă - 36 minute în urmă
Tradiție: Se organizează șezătoare la Muzeul Satului din Baia Mare - 48 minute în urmă
Eveniment special la expoziția „József Klein și Școala de la Baia Mare”, găzduită de Muzeul Național de Artă al României - 58 minute în urmă
Borcutul din Groapele Chiuzbăii, una dintre comorile minerale ale Maramureșului - 60 minute în urmă
Inspiră-te pentru următoarea ieșire - 1 oră în urmă
Lukoil pleacă, vin americanii - 2 ore în urmă
S-a semnat contractul de finanțare pentru realizarea Centrului Respiro din Baia Mare - 3 ore în urmă
Baia Mare o susține pe Anamaria Marc în competiția lui Mihai Trăistariu - 3 ore în urmă
„CATANE”, comedia multipremiată în regia Ioanei Mischie, proiectată la Baia Mare și Sighetu Marmației în prezența actorilor Flavia Hojda și Pavel Ulici - 4 ore în urmă
Baia Mare. Orașul pictorilor. Și al minerilor
Reprezentanții proiectului Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș ne răsfață cu ”povești captivante, pline de farmec și 100% adevărate, de aici, din inima viitorului geoparc”. Și bine fac, pentru că sunt pline de miez. Una dintre istorisiri – pe care o puteți citi mai jos – poartă semnătura colecționarului de artă Várvédő Zsolt.
„Marea întrebare, a mea și a altora, legată de fenomenul picturii băimărene a fost: De ce Baia Mare? De ce au venit artiștii aici în 1896? Și unul dintre răspunsuri ar fi: orașul în sine.
Un oraș micuț, în care la acea vreme trăiau 10.000 de locuitori, dintre care aproape toți lucrau în mină. Asta înseamnă că străduțele din zona Parcului, mai cu seamă Valea Roșie și Valea Usturoiului, erau împânzite de case minerești micuțe, colorate, cu grădini pline de flori, de toate culorile și ele. Să ne imaginăm: minerii porneau spre muncă la 4 dimineața, pe întuneric, coborau în subteran și lucrau tot pe întuneric, pentru ca seara să se întoarcă acasă pe întuneric. Lumina era pentru ei un lux. Nu prea aveau parte de lumină decât duminica sau vara, când era ziua mai lungă. Și în acest scurt răgaz, ei voiau să vadă culoare. De aici casele portocalii, albastre, verzi, de aici grădinile și străduțele ca-n povești.
Când au sosit primii artiști în Baia Mare, Primăria le pregătise cazare în cele unu-două hoteluri din Centrul Vechi, însă nimeni nu a vrut să stea acolo. Toți voiau să locuiască în casele minerești, pentru a avea parte de experiența autentică. Și pentru localnici, era de asemenea o onoare să primească în casele lor astfel de „domni” îmbrăcați elegant, în moda pariziană, muncheneză, spilcuiți, diferiți.
Așa s-a întâmplat ca aceste case să ajungă să fie pline de lucrări de artă. La începuturile Coloniei de pictură, artiștii acolo stăteau, acolo își pictau majoritatea tablourilor și multe dintre aceste tablouri au fost dăruite minerilor care i-au găzduit. Trăiau, zi de zi, sub același acoperiș: artiști și mineri.” (Va urma)
Imagine: Lucrare de Kiss Károly (1883-1953), colecție particulară. Sursa foto: Facebook/ Proiect Geoparcul UNESCO Gutâi-Maramureș
Citește și
Várvédő Zsolt: Mulțumită artiștilor băimăreni, sunt omul care sunt















