Președintele Curții Constituționale, Marian Enache, a ieșit în sfârșit cu o reacție publică în scandalul legat de primele de pensionare uriașe de 180.000 de lei pentru fiecare dintre cei trei judecători CCR care își încheie mandatul luna aceasta. Dar, în loc să lămurească situația, a venit cu explicații atât de tehnice și ambigue, încât par mai degrabă o încercare de a aburi opinia publică decât de a spune lucrurilor pe nume.
Pe scurt, Enache susține că:
– Nimeni nu a cerut banii.
– Curtea n-a decis nimic.
– Totul ține de lege și de Ministerul Finanțelor.
Cu alte cuvinte, deși în lege scrie clar că judecătorii CCR pot primi până la șase salarii brute la final de mandat, el insistă că nu e nimic stabilit și că e doar o „discuție administrativă”. Chiar dacă există o notă oficială prezentată deja în plenul Curții, tot el afirmă că nu s-a luat nicio decizie și că „nimeni nu a primit nimic”.
Tot Enache mai spune, aproape cu aerul unui funcționar indignat, că „Plenul a decis că orice plată trebuie să respecte legea și să aibă aviz de la Finanțe„, ca și cum acest lucru ne-ar liniști – când, de fapt, exact legea e problema, fiind făcută special ( tot de ei) să permită asemenea „recompense”.
Realitatea este simplă:
– Trei judecători CCR, printre care chiar Enache, sunt vizați de acest bonus de plecare.
– Suma este una revoltătoare, într-un context economic greu pentru majoritatea românilor.
– Justificarea lor? „Nu am cerut.” Dar banii tot vin, legal, fără ca ei să miște un deget.
În loc să recunoască problema morală, Enache a ales să joace cartea birocratului de manual, care nu știe, nu semnează, nu decide nimic, dar e cumva tot timpul în centrul deciziilor.
Așadar, ce ne spune președintele CCR cu limbajul său sofisticat? Că ei nu sunt de vină că primesc bani mulți, pentru că așa spune legea. Și că, de fapt, noi suntem cei care înțelegem greșit.
Cu alte cuvinte: suntem luați de fraieri!
Vasile Petrovan
