Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Emoțiile nu sunt problema. Interpretarea lor este - 10 ore în urmă
Laguna Albastră de la Poiana Botizii, primul obiectiv amenajat al traseului tematic „101 Minuni de la Capătul Lumii – Băiuț” - 10 ore în urmă
Liber la trafic: Pasajul de la Clubul Văcarilor a fost recepționat oficial - 10 ore în urmă
Apariție editorială: „Episcopia greco-catolică de Gherla (1853-1930). Protopopiatul greco-catolic al Vișeului” – autor Lazăr Năsui - 15 ore în urmă
Ion Șiugariu, omagiat la Casa Memorială din Băița printr-un medalion cultural dedicat operei și memoriei sale - 15 ore în urmă
Maestrul Dumitru Dobrican va primi titlul de Cetățean de Onoare al județului Maramureș - 15 ore în urmă
„Alege viața! Spune NU drogurilor!”: DGASPC Maramureș continuă acțiunile de prevenire a consumului de substanțe interzise - 16 ore în urmă
Tineri români și chinezi, în vizită la Instituția Prefectului- Județul Maramureș - 16 ore în urmă
„Youth at the Top”: Elevii din Vișeu de Sus au explorat ecosistemele din Parcul Natural Munții Maramureșului - 17 ore în urmă
Vizite pastorale în patru parohii din Protopopiatul Ortodox Vișeu - 18 ore în urmă
Pe Dealul Florilor, timpul a purtat ie maramureșeană
Zilele trecute, Muzeul Satului din Baia Mare a prins viață ca odinioară.

A fost ca și cum trecutul s-ar fi așezat tihnit peste prezent, cu răbdare și rost.

Din toate colțurile, au venit oameni cu sufletul deschis, purtând pe ei straie de sărbătoare și în ei dorul de rădăcini.

Pe poteci umbrite, femeile au pășit demn, cu ii albe cusute în răgazurile lungi ale iernii. Copiii au zburdat printre căsuțele din lemn, cu obrajii roșii și mâinile lipicioase de turtă dulce. Meșterii au lăsat în palme și în priviri dovada că lemnul, lâna sau lutul încă mai știu să spună povești.

Muzica a curs lin peste toată întinderea muzeului, amestecându-se cu mirosul de fân, de cozonaci calzi și de bucurie. Peste zi, au răsunat glasuri curate, cântece de joc și versuri din bătrâni. Iar seara, când umbrele s-au întins ușor peste satul încremenit în timp, scena s-a luminat ca o vatră vie, iar sufletele au tăcut, ascultând.

Festivalul s-a sfârșit. Dar a lăsat în urmă un peisaj viu, plin de culoare, sunet și miros, o duminică a sufletului petrecută sub cerul Maramureșului, acolo unde tradiția nu s-a jucat de-a trecutul, ci a fost trăită în taină și adevăr.

Vasile Petrovan















