Stația de reparații pentru biciclete de la Statuia Ostașului Român, din nou reparată după un furt. Apel la respect pentru bunurile comune - 1 oră în urmă
Dr. Bogdan Chișe, desemnat Cetățean de Onoare al comunei Suciu de Sus, după o carieră de peste două decenii în medicină - 2 ore în urmă
La Vișeu de Sus au început lucrările la un centru de îngrijire paliativă. Investiția depășește 13 milioane de lei - 2 ore în urmă
4 septembrie 2026, o premieră în calendarul ortodox. Pentru prima dată este cinstită Icoana Maicii Domnului „Rugul Aprins” - 4 ore în urmă
4 septembrie 1951: s-a născut Gheorghe Brânzei, economistul maramureșean care a condus Baia Mare și sucursala BNR - 4 ore în urmă
Palatul Copiilor Baia Mare își deschide porțile pentru noul an școlar. Înscrierile au început - 4 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, vineri 4 septembrie 2026 - 5 ore în urmă
Moisei a fost gazda celei de-a XVI-a ediții a Taberei Județene – Concurs pentru Elevii Olimpici la Matematică - 15 ore în urmă
3 septembrie 1872, Tit Bud și doinele Maramureșului - 16 ore în urmă
Veste grea pentru Maramureș: Printmasters își va închide fabrica din Cicârlău. Aproximativ 450 de angajați vor fi afectați - 20 de ore în urmă
Pe Dealul Florilor, timpul a purtat ie maramureșeană
Zilele trecute, Muzeul Satului din Baia Mare a prins viață ca odinioară.

A fost ca și cum trecutul s-ar fi așezat tihnit peste prezent, cu răbdare și rost.

Din toate colțurile, au venit oameni cu sufletul deschis, purtând pe ei straie de sărbătoare și în ei dorul de rădăcini.

Pe poteci umbrite, femeile au pășit demn, cu ii albe cusute în răgazurile lungi ale iernii. Copiii au zburdat printre căsuțele din lemn, cu obrajii roșii și mâinile lipicioase de turtă dulce. Meșterii au lăsat în palme și în priviri dovada că lemnul, lâna sau lutul încă mai știu să spună povești.

Muzica a curs lin peste toată întinderea muzeului, amestecându-se cu mirosul de fân, de cozonaci calzi și de bucurie. Peste zi, au răsunat glasuri curate, cântece de joc și versuri din bătrâni. Iar seara, când umbrele s-au întins ușor peste satul încremenit în timp, scena s-a luminat ca o vatră vie, iar sufletele au tăcut, ascultând.

Festivalul s-a sfârșit. Dar a lăsat în urmă un peisaj viu, plin de culoare, sunet și miros, o duminică a sufletului petrecută sub cerul Maramureșului, acolo unde tradiția nu s-a jucat de-a trecutul, ci a fost trăită în taină și adevăr.

Vasile Petrovan











