Obiceuri, credințe, tradiții și superstiții de Sânziene - 4 minute în urmă
24 iunie, ziua în care Sânzienele, Credința și Ia românească se întâlnesc - 20 minute în urmă
Prognoza meteo Maramureș, miercuri 24 iunie 2026 - 1 oră în urmă
Piața jocurilor online în 2026: principalele tendințe observate la nivel european - 11 ore în urmă
Vacanță cu mașina în Grecia? Ce trebuie să știți despre noile amenzi și reguli din 2026 - 14 ore în urmă
„Fabrica de eminescieni” și-a deschis porțile pentru elevii din Baia Mare - 15 ore în urmă
Charlie Ottley pregătește un nou film de promovare a Maramureșului - 16 ore în urmă
Tradiție și cultură la Zbor Hub Baia Mare: tinerii sunt invitați la atelierul „Ie românească: Motive tradiționale” - 16 ore în urmă
Minoră dispărută din Baia Sprie. Poliția solicită sprijinul populației - 16 ore în urmă
Clopoțelul a sunat din nou pentru absolvenții promoției 2016 ai Colegiului Economic „Nicolae Titulescu” Baia Mare - 16 ore în urmă
Sfântul Gheorghe – Sângiorzul: „străjer al timpului”, deschizător al Anului Nou Pastoral
Purtător de biruință, dar și purtător al cheilor vremii, Sfântul Gheorghe – Sângiorzul ne arată, o dată în plus, legătura dintre credință și tradiție în viața maramureșenilor. Sărbătoarea Sângiorzului aduce laolaltă legile naturii, tradițiile pastorale și credința religioasă.
În tradiţia populară, Sângiorzul poartă la brâu cheile anului, cu care încuie iarna și descuie vara, ziua de azi plasându-ne, iată, într-un moment de renaşterea simbolică a timpului.
Sângiorzul deschide și anul pastoral, Sfântul Gheorghe fiind considerat ocrotitorul păstorilor. Legat de tradițiile pastorale, în Vișeu de Jos, Sângiorzul este cunoscut drept ziua din care oile nu mai au voie să pască pe țarină, ci doar pe imaș (până la Sângiorz oile puteau fi duse la păscut, fără ca nimeni să se supere, pe orice țarină din sat).
De la Sângiorz începea strângerea oilor pe ”lăptării” (etapă intermediară înainte de plecatul oilor în munte, care presupunea adunarea a proximativ 100-150 de oi) și înțelegerile oierilor. Înainte de a trimite oile ”pe lăptărie”, femeia mai în vârstă din familie le stropea cu agheazmă și le ”stingea cărbuni”, pentru a le feri de rău. Apă de pe cărbuni se lua într-o uiagă și se stropeau și stungile. Această purificare a animalelor prin stropire rituală se făcea, iată, atât cu apă sfințită, cât și cu apă ”descântată”.
La primul muls, în găleată (din lemn, mai joasă și mai largă decât cele obișnuite) se puneau crenguțe înmugurite/înfrunzite de nuc, pentru ca oile să fie ”vlăstoase”, să aibă lapte mult (nucul fiind simbol al belșugului și al abundenței) și să ”nu li se ia laptele” (prin vrăji de luare a manei) – (Maria Pop, 84 ani).
Din laptele stâns pe lăptărie se făcea doar 𝑙𝑎𝑝𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑜𝑖 (lapte acru), niciodată brânză, la finalul perioadei, înaine de ”ruptu` sterpelor” și plecarea în munte, după 5 oi ”se zânea o barbânță de 25 de litri (uneori 30 l) de lapte de oi (Grigore Pop, 96 de ani).
Azi, Sângiorzul deschide, așadar, cu cheile vremii de la cingătoare, un an nou pastoral, pe care, cu răceală și desfrunzind codrul, îl va închide Sâmedrul. Până atunci, timpul și timpul pastoral își urmează cursul…
Dr. Anuța Pop









