Un Centru Respiro se va înființa în comuna Recea - 5 minute în urmă
Amicalul CS Minaur – CSM Sighet a fost anulat - 29 minute în urmă
Punte între lumi și inimi - 1 oră în urmă
4 februarie, s-a născut artistul Traian Hrișcă - 1 oră în urmă
Prognoza meteo Maramureș, miercuri 4 februarie 2026 - 2 ore în urmă
CS Minaur, meci acasă cu Rapid – o restanță din etapa a 11-a - 13 ore în urmă
S-a decis redeschiderea traficului rutier și pietonal pe podul de pe DJ 188, din Vișeu de Jos, dar cu unele restricții - 15 ore în urmă
Oare este vorba de suveranism european? - 15 ore în urmă
Daniela Onița-Ivașcu a fost numită director al OCPI Maramureș - 16 ore în urmă
Mesajul lui Mircea Lucescu din spital: „Sunt bine, nu sunt motive de îngrijorare” - 17 ore în urmă
Sfântul Gheorghe – Sângiorzul: „străjer al timpului”, deschizător al Anului Nou Pastoral
Purtător de biruință, dar și purtător al cheilor vremii, Sfântul Gheorghe – Sângiorzul ne arată, o dată în plus, legătura dintre credință și tradiție în viața maramureșenilor. Sărbătoarea Sângiorzului aduce laolaltă legile naturii, tradițiile pastorale și credința religioasă.
În tradiţia populară, Sângiorzul poartă la brâu cheile anului, cu care încuie iarna și descuie vara, ziua de azi plasându-ne, iată, într-un moment de renaşterea simbolică a timpului.
Sângiorzul deschide și anul pastoral, Sfântul Gheorghe fiind considerat ocrotitorul păstorilor. Legat de tradițiile pastorale, în Vișeu de Jos, Sângiorzul este cunoscut drept ziua din care oile nu mai au voie să pască pe țarină, ci doar pe imaș (până la Sângiorz oile puteau fi duse la păscut, fără ca nimeni să se supere, pe orice țarină din sat).
De la Sângiorz începea strângerea oilor pe ”lăptării” (etapă intermediară înainte de plecatul oilor în munte, care presupunea adunarea a proximativ 100-150 de oi) și înțelegerile oierilor. Înainte de a trimite oile ”pe lăptărie”, femeia mai în vârstă din familie le stropea cu agheazmă și le ”stingea cărbuni”, pentru a le feri de rău. Apă de pe cărbuni se lua într-o uiagă și se stropeau și stungile. Această purificare a animalelor prin stropire rituală se făcea, iată, atât cu apă sfințită, cât și cu apă ”descântată”.
La primul muls, în găleată (din lemn, mai joasă și mai largă decât cele obișnuite) se puneau crenguțe înmugurite/înfrunzite de nuc, pentru ca oile să fie ”vlăstoase”, să aibă lapte mult (nucul fiind simbol al belșugului și al abundenței) și să ”nu li se ia laptele” (prin vrăji de luare a manei) – (Maria Pop, 84 ani).
Din laptele stâns pe lăptărie se făcea doar 𝑙𝑎𝑝𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑜𝑖 (lapte acru), niciodată brânză, la finalul perioadei, înaine de ”ruptu` sterpelor” și plecarea în munte, după 5 oi ”se zânea o barbânță de 25 de litri (uneori 30 l) de lapte de oi (Grigore Pop, 96 de ani).
Azi, Sângiorzul deschide, așadar, cu cheile vremii de la cingătoare, un an nou pastoral, pe care, cu răceală și desfrunzind codrul, îl va închide Sâmedrul. Până atunci, timpul și timpul pastoral își urmează cursul…
Dr. Anuța Pop











