Ziua Pământului, marcată la Centrul Multifuncțional Romanii din Baia Mare - 5 minute în urmă
Eveniment special la Tăuții Măgherăuș: copiii și cărțile, în prim-plan - 14 minute în urmă
Meci cu o vecină din subsolul clasamentului pentru CS Minaur - 19 minute în urmă
Elevi ai Colegiului Național „Gheorghe Șincai”, premiați în cadrul etapei județene a Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar la Tetratlon și Pentatlon - 1 oră în urmă
Clubul de carte revine cu o nouă întâlnire dedicată bestsellerului „Scafandrul și fluturele”, la Cărturești Baia Mare - 2 ore în urmă
Busuiocul, planta binecuvântării în tradiția de Sfântul Gheorghe și simbol al purificării sufletești - 3 ore în urmă
Jurnaliști de la „Bild”, în documentare la ITPF Sighet - 3 ore în urmă
Ucraina testează lansări din aer pentru sateliți - 4 ore în urmă
Lucrările de modernizare ale Școlii Nr. 7 din Borșa ajung la final - 5 ore în urmă
23 aprilie – Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință - 5 ore în urmă
Sfântul Gheorghe – Sângiorzul: „străjer al timpului”, deschizător al Anului Nou Pastoral
Purtător de biruință, dar și purtător al cheilor vremii, Sfântul Gheorghe – Sângiorzul ne arată, o dată în plus, legătura dintre credință și tradiție în viața maramureșenilor. Sărbătoarea Sângiorzului aduce laolaltă legile naturii, tradițiile pastorale și credința religioasă.
În tradiţia populară, Sângiorzul poartă la brâu cheile anului, cu care încuie iarna și descuie vara, ziua de azi plasându-ne, iată, într-un moment de renaşterea simbolică a timpului.
Sângiorzul deschide și anul pastoral, Sfântul Gheorghe fiind considerat ocrotitorul păstorilor. Legat de tradițiile pastorale, în Vișeu de Jos, Sângiorzul este cunoscut drept ziua din care oile nu mai au voie să pască pe țarină, ci doar pe imaș (până la Sângiorz oile puteau fi duse la păscut, fără ca nimeni să se supere, pe orice țarină din sat).
De la Sângiorz începea strângerea oilor pe ”lăptării” (etapă intermediară înainte de plecatul oilor în munte, care presupunea adunarea a proximativ 100-150 de oi) și înțelegerile oierilor. Înainte de a trimite oile ”pe lăptărie”, femeia mai în vârstă din familie le stropea cu agheazmă și le ”stingea cărbuni”, pentru a le feri de rău. Apă de pe cărbuni se lua într-o uiagă și se stropeau și stungile. Această purificare a animalelor prin stropire rituală se făcea, iată, atât cu apă sfințită, cât și cu apă ”descântată”.
La primul muls, în găleată (din lemn, mai joasă și mai largă decât cele obișnuite) se puneau crenguțe înmugurite/înfrunzite de nuc, pentru ca oile să fie ”vlăstoase”, să aibă lapte mult (nucul fiind simbol al belșugului și al abundenței) și să ”nu li se ia laptele” (prin vrăji de luare a manei) – (Maria Pop, 84 ani).
Din laptele stâns pe lăptărie se făcea doar 𝑙𝑎𝑝𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑜𝑖 (lapte acru), niciodată brânză, la finalul perioadei, înaine de ”ruptu` sterpelor” și plecarea în munte, după 5 oi ”se zânea o barbânță de 25 de litri (uneori 30 l) de lapte de oi (Grigore Pop, 96 de ani).
Azi, Sângiorzul deschide, așadar, cu cheile vremii de la cingătoare, un an nou pastoral, pe care, cu răceală și desfrunzind codrul, îl va închide Sâmedrul. Până atunci, timpul și timpul pastoral își urmează cursul…
Dr. Anuța Pop
















