Ce se întâmplă cu porcul românesc? - 8 ore în urmă
Doliu în handbalul băimărean. S-a stins Nicolae Neșovici, unul dintre componenții generației de aur a Minaurului - 11 ore în urmă
CONSENSUS: Colonia Pictorilor din Baia Mare găzduiește un amplu dialog între 50 de artiști - 14 ore în urmă
S-a încheiat MMIFF 2026. Denisa Vraja, actrița din Sighet, a fost invitata ultimei seri - 14 ore în urmă
Un eveniment cu tradiție: Ce artiști vor urca pe scenă la cea de-a 55-a ediție a Târgului Cepelor de la Asuaju de Sus - 14 ore în urmă
Porțile tradiționale din Gorj și Maramureș, reunite într-un proiect care ajunge și la Sighetu Marmației - 14 ore în urmă
Mii de oameni au luat parte la prima ediție a evenimentului AgroMaramureș de la Mireșu Mare - 15 ore în urmă
La Rozavlea, pe malul Izei, a fost amenajat un drum nou de 3,6 kilometri - 17 ore în urmă
Schimbări pe strada Plugarilor din Baia Mare. Vor apărea noi locuri de parcare și indicatoare „Oprirea interzisă” - 18 ore în urmă
„Cupa Buzeștiului” a ajuns la cea de-a VI-a ediție - 18 ore în urmă
Sfântul Gheorghe – Sângiorzul: „străjer al timpului”, deschizător al Anului Nou Pastoral
Purtător de biruință, dar și purtător al cheilor vremii, Sfântul Gheorghe – Sângiorzul ne arată, o dată în plus, legătura dintre credință și tradiție în viața maramureșenilor. Sărbătoarea Sângiorzului aduce laolaltă legile naturii, tradițiile pastorale și credința religioasă.
În tradiţia populară, Sângiorzul poartă la brâu cheile anului, cu care încuie iarna și descuie vara, ziua de azi plasându-ne, iată, într-un moment de renaşterea simbolică a timpului.
Sângiorzul deschide și anul pastoral, Sfântul Gheorghe fiind considerat ocrotitorul păstorilor. Legat de tradițiile pastorale, în Vișeu de Jos, Sângiorzul este cunoscut drept ziua din care oile nu mai au voie să pască pe țarină, ci doar pe imaș (până la Sângiorz oile puteau fi duse la păscut, fără ca nimeni să se supere, pe orice țarină din sat).
De la Sângiorz începea strângerea oilor pe ”lăptării” (etapă intermediară înainte de plecatul oilor în munte, care presupunea adunarea a proximativ 100-150 de oi) și înțelegerile oierilor. Înainte de a trimite oile ”pe lăptărie”, femeia mai în vârstă din familie le stropea cu agheazmă și le ”stingea cărbuni”, pentru a le feri de rău. Apă de pe cărbuni se lua într-o uiagă și se stropeau și stungile. Această purificare a animalelor prin stropire rituală se făcea, iată, atât cu apă sfințită, cât și cu apă ”descântată”.
La primul muls, în găleată (din lemn, mai joasă și mai largă decât cele obișnuite) se puneau crenguțe înmugurite/înfrunzite de nuc, pentru ca oile să fie ”vlăstoase”, să aibă lapte mult (nucul fiind simbol al belșugului și al abundenței) și să ”nu li se ia laptele” (prin vrăji de luare a manei) – (Maria Pop, 84 ani).
Din laptele stâns pe lăptărie se făcea doar 𝑙𝑎𝑝𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑜𝑖 (lapte acru), niciodată brânză, la finalul perioadei, înaine de ”ruptu` sterpelor” și plecarea în munte, după 5 oi ”se zânea o barbânță de 25 de litri (uneori 30 l) de lapte de oi (Grigore Pop, 96 de ani).
Azi, Sângiorzul deschide, așadar, cu cheile vremii de la cingătoare, un an nou pastoral, pe care, cu răceală și desfrunzind codrul, îl va închide Sâmedrul. Până atunci, timpul și timpul pastoral își urmează cursul…
Dr. Anuța Pop















