Astăzi, când istoria pare să se repete sub forme tot mai bizare, aniversăm un episod mai puțin cunoscut, dar extrem de relevant. Pe 5 aprilie 1933, Curtea Permanentă de Justiție Internațională de la Haga a decis că Norvegia a ocupat ilegal regiunea Tunu, Groenlanda de Est. Cu eleganță diplomatică, Norvegia a acceptat verdictul, iar Groenlanda a rămas de atunci sub control danez.
Dar iată-ne în 2025, când istoria pare să fi luat un viraj neașteptat, cu președintele american Donald Trump revenind în forță cu o idee asemănătoare, folosind însă o altă metodă. El a propus să cumpere Groenlanda pentru Statele Unite. O declarație care, deși pare o glumă prost formulată la un dineu de afaceri, ne amintește cât de greu e pentru unii să accepte că lumea nu e un bazar unde poți cumpăra orice, inclusiv teritorii și națiuni.
De la revendicări absurde la lecții de diplomație
În 1933, Norvegia a înțeles că, într-o lume civilizată, ocuparea unui teritoriu trebuie să respecte legile internaționale. Astăzi, Trump pare să creadă că un cec semnat la Casa Albă poate înlocui tratatele internaționale și suveranitatea unui stat. Dacă tot e pasionat de achiziții teritoriale, poate ar trebui să înceapă cu ceva mai accesibil – de exemplu, o insulă pustie din Pacific.
Ironia face ca, la aproape un secol de la decizia de la Haga, să vedem că ideea de a pune mâna pe Groenlanda revine, de această dată nu prin ocupație militară (cel puțin în prima fază), ci printr-o abordare ce amintește de un anunț de pe o platformă de imobiliare: „Groenlanda – spațiu generos, cu resurse naturale și peisaje spectaculoase. De vânzare către cel mai ofertant.”
Danezii au fost categorici și acum, la fel ca în 1933: „Groenlanda nu este de vânzare!” O replică scurtă, dar suficient de clară încât să pună punct unor fantezii expansioniste.
Ce ne învață istoria?
Dacă episodul din 5 aprilie 1933 ne arată că diplomația și justiția internațională funcționează atunci când există respect pentru reguli, povestea de astăzi ne arată că, din păcate, unii lideri nu au învățat nimic. Groenlanda nu poate fi cumpărată la kilogram, iar ideea că un președinte poate decide soarta unui teritoriu ca și cum ar alege o destinație de vacanță este un semn că lumea modernă nu e chiar atât de modernă pe cât ne place să credem. Se pare că unii lideri se cred în perioada medievală, când granițele se redesenau după bunul plac al celor cu spadă, coroană sau armate.
De aceea, la 92 de ani de la un moment istoric, să ne bucurăm că lumea a ales corect atunci, și să sperăm că, între timp, am învățat ceva din greșelile trecutului, chiar dacă, uneori, unii încearcă să le repete cu și mai mult entuziasm.
Vasile Petrovan
