6 februarie 2026, un moment istoric pentru Biserica Ortodoxă Română - 47 minute în urmă
Prognoza meteo Maramureș, vineri 6 februarie 2026 - 2 ore în urmă
Șase locuri pe podium într-un an - 11 ore în urmă
Bruxelles-ul vrea o rețea de socializare proprie, dar cu reguli suspecte - 12 ore în urmă
Lucrări la rețeaua de canalizare pe mai multe străzi din Baia Mare - 13 ore în urmă
S-a semnat contractul pentru Complexul de agrement acvatic Câmpul Tineretului din Baia Mare - 14 ore în urmă
Tragedie care îngheață sângele: trei surori s-au sinucis după ce au fost atrase într-un joc online - 14 ore în urmă
CS Minaur începe returul cu un joc acasă - 16 ore în urmă
C.S.S. Baia Sprie, rezultate de excepție la Cupa Continentală SEEC & Campionatul Balcanic de Schi Fond de la Predeal - 17 ore în urmă
Programul lunii februarie la Teatrul Ararat Baia Mare - 17 ore în urmă
Amintiri din război cu Emilia Avram din Curtuiușu Mare, probabil singura femeie din Țara Chioarului care cânta la ceteră
Emilia Avram (mămuca Emi) din Curtuiușu Mare a fost, probabil, singura femeie din Țara Chioarului care cânta la ceteră.
Cu ajutorul celor de la Centrul Culturii Tradiționale Maramureș aflăm de la dânsa o întâmplare din vremea războiului:
„Eram la casa bătrână, cu coptiii mici, gemini; n-am putut mere nicări cu ei. Bărbatu’ şi cu socru’ o fo’ ieşiţi cu vacile, din sus. O coborât nemţî di pă deal şi acoale la vecinu’ şi-o făcut ei cazarea lor, cu cai, cu căldările cu mâncare, tătă armata, numa’ o înnegrit acolo odoru’ cela: „Doamne, de or veni aci, ce m-oi face şi cum a hi?”
Aud zgomot mare cu cai, cum coboară şi cum bat. La vecini plin de nemţi, m-am înfricat. Gândesc, stau aci, nu mă duc nicări. Dacă Dumnezo m-a feri şi oi rămâne, bine, dacă nu, nu. Da’ pă mine să mă omoare întâie, eu nu vreau să văd cum îi omoară pă coptii întâie. O femeie şi-o fost adusă porcu’ la noi în coteţ. Că s-o temut că i l-a împuşca şi l-o adus mai lăturé din drumu’ principal.
Să apropie un neamț mare. O tăt cerut de la mine un vas să-şi facă tocană. Io n-am ştiut că ce zâce, că o cerut în limba lui. Luaţi ce vreţi, numa’ mă lăsaţi în pace şi i-am arătat de unde să ia. Când o ieşit din casă neamţu’, o văzut un laboş de hier, cu tocană, cum o fo’ făcută soacră-mea dimineaţă să prândzâm. Şî când l-o văzut, acela i l-o trebuit şi o luat laboşu.’
Api io l-am temat la leagăn, erau amândoi coptiii în leagăn, prunc şi fată. Am făcut cu mâna şi m-am cântat. Că n-am putut fi cu voie bună. El atunci o făcut: „tata căput?”. Asta am înţăles-o io, că căput îi mort. Io am zâs căput, da’ nu era, că era dus cu vacile. Şi mnică nu mi-o făcut.
O vinit altu’ după el şi s-o băgat în coteţu’ unde o fo’ porcu’. Am văzut că să apleacă la cizmă şi scoate un cuţât mare și taie porcu’. Şi s-o dus la altă casă, o făcut prânzuieli, o fript porcu’ şi l-o mâncat. Şi biata femeie văduvă o rămas fără porc”, scrie Corina Isabella Csiszár.
Foto – Florin Avram







