După anunțul reducerii a 400 de posturi din Parlament, sindicaliștii din Guvern au sărit la atac, susținând că adevărata reformă ar trebui să înceapă de la vârf, nu de la șoferi sau secretarii generali. Președintele Senatului, Ilie Bolojan, și președintele Camerei Deputaților, Ciprian Șerban, au propus concedierea a 200 de angajați din fiecare instituție, reducerea parcului auto și micșorarea cotelor de combustibil, însă Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului (SAALG) le-a transmis că soluțiile reale stau în altă parte.
În loc să transforme 400 de angajați în șomeri, sindicaliștii au sugerat câteva măsuri „mai ambițioase și cu adevărat eficiente”:
-Relocarea Parlamentului în sedii mai modeste, care să reducă din cheltuielile exorbitante.
-Reducerea numărului de parlamentari, o propunere de mult susținută de opinia publică.
-Renunțarea la sediile închiriate de instituțiile aflate sub control parlamentar.
„Aceste măsuri ar aduce mai multe economii la buget decât concedierea unor oameni care abia își fac treaba în condiții deja dificile”, a transmis SAALG.
Într-un peisaj bugetar care alocă aproape 185 de milioane de lei doar pentru salariile Senatului, sindicaliștii subliniază că, deși sumele par mari, există discrepanțe uriașe între angajați. Spre exemplu, un secretar general câștigă 23.224 de lei brut, cu un spor de 1.500 de lei pentru „condiții vătămătoare”. Secretarul general adjunct este puțin în urmă, cu 21.863 de lei brut și același spor.Pe de altă parte, șoferii, cei mai expuși în această reformă, câștigă între 5.094 și 6.344 de lei, plus un spor pentru „condiții vătămătoare” de maximum 694 de lei.
Dacă salariile par generoase, ele sunt doar o mică parte din cheltuielile totale ale instituției. Contul de execuție bugetară al Senatului din 2023 arată că pe lângă salarii și sporuri, se mai cheltuiesc bani pe indemnizații de hrană, locuințe de serviciu, tichete de vacanță și „alte drepturi salariale”. De aceea, sindicaliștii atrag atenția că tăierea câtorva posturi nu va rezolva problema risipei instituționale.
Mesajul sindicaliștilor este clar. Ei cer o reformă reală, care nu atacă doar angajații de rând. ,,Structura supradimensionată a Parlamentului nu este decât o altă tentativă de cosmetizare a realității.Până nu începem să tăiem de la rădăcină, vom continua să îmbrăcăm scheletele în costume noi”, au concluzionat, nu fără o doză de ironie.
Zic și eu, ce-ar fi dacă, în spiritul echității, s-ar tăia nu doar posturile și beneficiile propuse de Ilie Bolojan și Ciprian Șerban? Cum ar fi dacă, în paralel, s-ar aplica și sugestiile sindicaliștilor? Așa, poate chiar am face o reformă adevărată.
