Iernile de altădată țineau din octombrie, noiembrie și până în martie. Ningea mult, motiv de bucurie pentru copii. Orice dâmb al satului era folosit ca derdeluș. Râsetele și chicotele copiilor răsunau pe dealurile înzăpezite iar urmele săniilor se desenau pe zăpada proaspătă. Săniuțele erau confecționate din lemn masiv, meșteșugite cu grijă de mâinile dibace ale bunicilor sau ale tâmplarilor din sat. Fiecare sanie era unică, cu șinele întărite de fiare bine bătute și șlefuite, pentru a aluneca pe omăt. Lemnul folosit era stejar sau fag, ca, sania să fie mai rezistentă. Unele aveau spătare sculptate iar altele păstrau simplitatea. Acele săniuțe pe derdeluș au rămas ca un simbol al copilăriei autentice, un semn al legăturii strânse dintre natură, simplitate și bucuria de a trăi.
Astăzi, cu schimbările climatice și ritmul alert al vieții, aceste imagini idilice par să se piardă în amintire. Totuși, pentru cei care le-au trăit, ele rămân un colț prețios de nostalgie, o invitație de a păstra vie această bucurie simplă de a reînvia tradițiile iernii autentice de altădată.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
