Dranița sau șindrila din lemn are o vechime care se pierde în negura vremurilor. Acoperirea caselor se făcea pe vremeri cu paie sau cu lemn în funcție de zona geografică.
În Maramureș au existat ambele variante, în muzeele sătești întâlnim case acoperite cu paie mai ales la cele din zona Preluca – Țara Lăpușului, dar și cu draniță provenind din zona etnografică Țara Maramureșului.
Satul Poiana Botizii fiind la confluența celor două „Țări”, a Lăpușului și a Maramureșului, dar fiind înconjurată de păduri întinse, lemnul reprezenta principala materie primă folosită la construirea și acoperirea caselor.
Șindrila din lemn sau dranița cum se spune în Maramureș era realizată de meșteri populari care dețineau diferite secrete și care se transmiteau în familile meșterilor din generație în generație.
În satul Poiana Botizii producerea draniței a ajuns la nivel de măiestrie, calitatea și frumusețea bucăților din lemn care acopereau casele fiind renumite în tot județul.
Una din familile cu renume în fabricarea draniței în satul Poiana Botizii era Familia Ilieș. Din această familie s-au evidențiat frații Toader și Petre, dar și Florian Ilieș acesta fiind rudenie cu cei doi.
L-am întâlnit pe Florian Ilieș care la vârsta de 81 de ani, are energia unui tânăr. Este prim curator la biserica nou construită în sat și instruiește tinerii care vor să învețe taina producerii draniței de calitate.
Domnul Florian Ilieș – maestrul fabricării draniței
Împreună cu cei doi Frați Ilieș a contribuit fizic la construcția noii biserici.
Mi-a povestit cu mult entuziasm despre „secretul” producerii draniței de calitate.
Succesul unei dranițe de calitate pleacă de la alegerea copacului încă în pădure. Florian Ilieș însoțit de câteva ajutoare pleacă în nopțile cu lună nouă și lovește cu dosul securii triunchiul copacului. În funcție de rezonanța lemnului se decide dacă este bun sau nu pentru fabricarea draniței.
Ca specie se alege bradul deoare are fibra dreaptă în comparație cu molidul.
Se marchează copacul, iar după obținerea avizului de exploatare acesta se taie doar în perioada octombrie-martie și neapărat pe lună nouă.
Felierea lemnului de brad în fâșii aproape egale. Sursă foto Pr. Daniel Dascălu
Înainte de tăiere se face o rugăciune de iertare pentru copacul care este sacrificat. În unele zone există chiar o așa zisă rugăciune a butinarilor, dar care din păcate puțin cunoscută de către tăietorii de lemne din ziua de azi,
Copacul se taie în bucăți la lungimea de 55 de cm după care vine crăpat în sponci și apoi cu un cuțit special este feliat în fâșii aproape egale ca și grosime. Se pune la uscat în stive și apoi se poate folosi la acoperișul caselor.
Uscarea draniței în stive – Sursă foto Pr. Daniel Dascălu
Renumele draniței de la Poiana Botizii constă în planeitatea aproape perfectă a bucăților de lemn și care ușurează mult munca meșterului care acoperă casa.
I-am mulțumit meșterului Florian Ilieș pentru „secretele” dezvăluite cu atâta generozitate despre fabricarea draniței.
Mi-a întins mâna și mi-a spus cu înțelepciunea vârstei.
„Tot ce v-am spus nu este un secret neapărat. Marele secret îl înveți după mulți ani de practică și se referă la cum cântă copacul când îl lovești cu dosul securii. Acolo este secretul și de acolo pleacă totul”.
Și-a luat rămas bun grăbit și cu o repeziciune de invidiat s-a îndreptat spre echipa de muncitori care îl așteptau pentru a coordona o nouă construcție din lemn.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!
Walter Übelhart
Citește și
Spitalul mixt rural Băiuț – Poiana Botizii – o curiozitate pentru cei care vizitează localitatea
