Încă din cele mai vechi timpuri Sfânta noastră Biserică și Sfânta Tradiție a statornicit ca de câteva ori pe an să se facă pomenire de obște (generală) – sub denumirea de „Moși”, adică de aducere aminte de moșii și strămoșii noștri care au plecat mai devreme sau mai târziu de pe acest pământ, în lumea veșniciei.
Așa se întâmplă și sâmbătă, 22 iunie, când în ajunul Praznicului Pogorârii Sfântului Duh, în calendarul creștin-ortodox este consemnată ziua pomenirii celor adormiți și anume a „Moșilor de vară”.
Atunci când dragostea este mai tare decât moartea chipurile înaintașilor noștri trăiesc aievea și pretutindeni în sufletul și conștiința noastră, și, chiar dacă au trecut la Domnul, ei nu au murit niciodată, ci sunt doar „adormiți”, pentru faptul că ei vor învia „la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu” (cf. Tesaloniceni 4, 16). De altfel, este bine de știut că atunci când scriem un pomelnic, din punct de vedere teologic, corect se scrie în loc de „morți” – „adormiți”.
Atunci când dragostea e mai tare decât moartea, noi, cei vii de pe pământ, le cinstim și le prețuim memoria, căci ei chiar dacă s-au mutat în veșnicie cu sufletul lor cel nemuritor – care este entitate vie, iar trupul „se va întoarce în pământul din care a fost luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facere 3, 19) – trupul se odihnește în cimitir, care este un loc binecuvântat și sfințit. Le aprindem lumânări, le împodobim mormintele cu flori, le curățăm și le îngrijim.
Atunci când dragostea este mai tare decât moartea, există o legătură între noi și ei, între vii și adormiți, între biserica luptătoare și biserica triumfătoare. Este nevoie să ne rugăm pentru ei, să îi pomenim la soroacele cuvenite, să oferim câte ceva de pomană în numele lor, o mică ofrandă pentru ei, cei nemuritori! Astfel, jertfa noastră de milostenie are ecou atât pe pământ cât și în cer!
Nu în ultimul rând, atunci când dragostea este a mai tare decât moartea suntem încredințați că cei care au plecat spre cer privesc cu drag înspre noi. Nu știm dacă le este dor de noi, dar ne dorim să credem că locuiesc într-o lume mai bună și ne așteaptă să ne întâlnim la vreme potrivită, cu toții „unde drepții se adună, cu toți sfinții împreună și își fac toți voie bună!”
Dumnezeu să îi ierte și să le facă parte de odihnă veșnică în Împărăția Sa, acolo unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și
Pr. Adrian Dobreanu: Scurt itinerar istoric la Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic – 16 iunie 2024
