Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Când emoțiile de examen ajută și când încurcă - 3 ore în urmă
Maramureșeanul Samuel Roman luptă în Spania pentru un loc în Top 100 mondial - 4 ore în urmă
Colonelul Balaș Sergiu de la ISU Maramureș a trecut în rezervă după o carieră dedicată siguranței comunității - 6 ore în urmă
Trofeul Maramureșului Royal Alpin 2026 aduce patru zile de off-road spectaculos la Cavnic - 6 ore în urmă
Concursul județean „Primăvara în imagini” a adus rezultate deosebite pentru două eleve din Cicârlău - 7 ore în urmă
Izvorul cu două nume din comuna Fărcașa, readus la viață; Apa este potabilă, iar zona va fi amenajată pentru localnici - 7 ore în urmă
Experiență de formare internațională în Croația pentru trei cadre didactice din Seini - 8 ore în urmă
Lansarea volumului de poezie „Atemporal/ Zeitlos”, semnat de Alexandru Sabou, a reunit scriitori, oameni de cultură și elevi la Biblioteca Județeană din Baia Mare - 9 ore în urmă
Începe modernizarea drumului dintre Ocna Șugatag și Ferești - 9 ore în urmă
Șoferi și pietoni din Baia Mare, informați privind riscurile consumului de substanțe psihoactive - 10 ore în urmă
Personalități maramureșene de ieri și de azi, născute în luna iunie – Ion Șiugariu
Pe numele real, Ion Soreanu, poetul și publicistul se năștea la 6 iunie 1914 în localitatea Băița, Maramureș. În 1936, trece examenul de bacalaureat în fruntea promoției iar un an mai târziu pleacă la București. A urmat studii la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, specialitatea Filologia Modernă, unde se face remarcat de profesorul si omul de cultură filozofică, Ion Petrovici. Mai târziu, prin concurs obține o bursă de studii la Universitatea „Oxford” din Anglia, însă poetul preferă să rămână în țară. Este momentul când, la îndemnurile profesorului sãu, cunoscutul critic literar Octav Sulutiu, Siugariu începe să scrie. Citea mult și scria cu speranța într-un altceva care să justifice trăirea lui atât de vibrantă, de pasională, sentimentele lui și ale lumii. Debutează in 1934 la revista „Observatorul” din Beiuș cu versuri. Colaborează apoi la revistele: „Familia” din Oradea, „Veac Nou” din Baia Mare, „Afirmarea” din Satu Mare, „Lanuri” din Medias, „Cronica”, Baia Mare. Din 1939, împreună cu Ovid Caledoniu, Miron Suru, Horia Nitulescu, Axente Sever Popovici, Octav Sulutiu, Ștefan Stănescu, Mircea Chirnoaga, Mircea Streinul s.a., începe să colaboreze la noua revistă aparută „Mesterul Manole”, condusă de Horia Vintilă. Concomitent, colaborează intens și la alte reviste literare ale epocii, de factură naționalistă, printre care: „Vremea”, „Decalogul”, „Universul literar”, „Gand Romanesc” din Cluj, „Curentul literar” și altele, cu poezii și critică literară.
Despre versurile poetului maramureșan, cunoscutul Ovidiu Papadima remarca următoarele: „Poemul nu e conceput plastic, ci creat muzical-contrapunctic. De aceea trebuie luat în totul și savurat în felul clar și cristalin, în care gândul și gestul își răspund, în minunata arhitectură străvezie a întregului. A condus, începând din 1941, Asociația Studenților Refugiați din Ardealul ocupat în timpul ocupației horthyiste a Transilvaniei de Nord.margini de regulamente militare. Străbunii mei însemnau pe margini de ceasloave și prin evangheliere”. În februarie 1942 susține teza de licență cu titlul „Aspectul jurnalistic în literatura modernă” și obține calificativul „magna cum laude. ” S-a căsătorit în anul 1943 cu Lucia Stroescu. A scris însemnările care aveau să devină „Carnetele unui poet căzut în război”, apărută postum și îngrijită de Laurențiu Fulga, fost Președinte al Uniunii Scriitorilor din România: „Am început să fac însemnări pe margini de regulamente militare. Străbunii mei însemnau pe margini de ceasloave și prin evangheliere”.
Aștepta cu nerăbdare terminarea războiului dar a fost grav rănit în luptele pentru orașul Brezno (Cehoslovacia). Se stinge din viață în dimineața zilei de 1 februarie 1945, la doar 31 de ani. Este înmormântat în cel mai mare cimitir al Armatei Române din Zvolen. A fost decorat post-mortem cu ordinul Steaua României”. Opera lui s-a concretizat în volumele: „Trecerea prin alba poartă”, „Paradisul peregrinar”, „Țara de foc”, Carnetele unui poet căzut în război” și „Sete de ceruri”.
„Nu pot uita pădurile, gorunii,
Înalții, frații mei de cruce!
La umbra lor, să mor m-aș duce
Când ninge străveziu omătul lunii.”
Lăcrimiora ZOTA















