Astăzi este Sfânta și Marea Sâmbătă, ziua în care prăznuim îngroparea Mântuitorului și pogorârea Sa la iad. Apostolul Petru spune că S-a pogorât la iad și „a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare” (I Petru 3: 19). Deci, în răstimpul dintre moarte și înviere, când trupul Său zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit printre cei adormiți, ținuți până atunci sub stăpânirea celui rău, și le-a propovăduit cuvântul Evangheliei. Însă nu toți morții au răspuns la chemarea lui Hristos. Au fost mulți care nu puteau să înțeleagă cuvintele Sale din cauza învârtoșării lor spirituale, sau auzindu-L, nu voiau să-I primească îndemnul.
În iad, Hristos vestește eliberarea celor legați de diavol, a celor care au crezut în cuvintele Sale. Sfântul Epifanie al Ciprului grăiește: „Ieri L-au lovit, astăzi lovește El locuința iadului cu fulgerul dumnezeirii. Ieri L-au legat, astăzi El strânge în obezi pe tiranul diavol cu legături nedezlegate. Ieri L-au osândit, astăzi dăruiește libertate celor osândiți. Ieri slujitorii lui Pilat L-au batjocorit, astăzi portarii iadului L-au văzut și s-au cutremurat. (Sfântul Epifanie al Ciprului, Cuvânt la îngroparea Trupului Dumnezeiesc al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos).
Când se spune că Iisus a coborât la iad nu trebuie să se creadă că este vorba de locul de osânda a celor păcătoși, ci pur și simplu de împărăția morților, unde zăceau drepții și păcătoșii. Este acel seol biblic, unde sălășluiau sufletele celor adormiți, indiferent de comportarea lor în viață (Natalia Manoilescu, Iisus Hristos Mântuitorul în lumina Sfintelor Evanghelii).
Taină Sâmbetei celei Mari este redată în Sinaxarul acestei zile astfel: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul că un Dumnezeu, în răi cu tălharul și pe tron împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, toate umplandu-le, Acela ce ești necuprins Hristoase, Dumnezeule!”. Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut Om pentru mântuirea noastră, nu s-a despărțit de trupul Sau din mormânt și nici de sufletul Sau coborât la iad.
Trupul Său fiind unit cu dumnezeirea Să, trecere printr-o schimbare desăvârșită de induhovnicire. Din acest motiv, trupul Mântuitorului nu intră în descompunere și poate trece cu el prin ușile încuiate, după Învierea Sa.
Sursa: Creștin Ortodox
