Costurile necesare pentru o singură cafea ar însemna banii necesari pentru o draniță achiziționată în vederea restaurării bisericii de lemn din Apșa de Mijloc, localitatea de maramureșeni aflată de-a dreapta Tisei.
Dacă mai mulți maramureșeni, români, ucraineni, ar renunța la în a plăti o cafea, undeva, la un restaurant, într-o zi, s-ar putea cumpăra și înlocui mai multe dranițe de pe lăcașul de cult care datează din 1428 și care se află într-o stare avansată de degradare, existând chiar posibilitatea de a se face una cu pământul.
Doar că oamenii de bine se lasă mai greu așteptați. În ciuda apelurilor repetate ale părintelui paroh Iurii Alb, biserica încă este aproape în aceeași situație în care se afla acum trei-patru ani. Cu sprijinul unor credincioși, s-a reușit cumpărarea a unei treimi din necesarul de dranițe pentru sfântul și bătrânul lăcaș de cult. Dar cam atât. Bogații României și ai Ucrainei nu s-au înghesuit să întindă o mână fermă de ajutor. Pentru că se încăpățânează să salveze lăcașul de cult și pentru că el consideră că este datoria sa de a încerca, părintele paroh Iurii Alb a mai emis un apel, pentru cei care au ochi să vadă și urechi să audă.
Gânduri la ceas de seară…
”Gânduri la ceas de seară. Pe parcursul a 10-15 ani, am tot încercat să caut soluții pentru a rezolva – poate mă exprim greșit – una din cele importante ”dureri” din comunitatea română din dreapta Tisei și anume restaurarea celei mai vechi biserici din lemn, cea din Apșa de Mijloc, având hramul Sfântului Nicolae și care datează din anul 1428, care stă să cadă din minut în minut. Cu toții am făcut câte ceva, dar nu am făcut totul. Vina imi aparține și îmi asum responsabilitatea dacă într-o bună zi o să vedem lăcașul de cult făcut una cu pămîntul. Am fost furați, mințiți de mulți, duși cu vorba, cu promisiuni. E dureros să vezi, să auzi, cum la aproape la 50 de ani (vârsta pe care o am, Slăvit să fie Domnul!), observi în ochii multora vezi ”goluri”, cuvinte spuse de dragul de a fi spuse.
Aduc mulțumire și îi port în suflet și rugăciune pe toți care ne-au ajutat și sprijinit să putem cumpăra 30 % din dranița necesară pentru restaurare și vă rog să mă credeți că am întâlnit mulți oameni și mulți mai puțini oameni… Promisiuni împlinite și promisiuni… Ce mă face să revin cu acest mesaj? Privesc, urmăresc, să nu credeți că mi-am îngropat nădejdea. Pe parcursul acestor mulți ani am tot apelat, cerut, cerșit, scris, bătut pe la uși pentru a fi auziți. În Ucraina, în România…
Suntem martori ultimul timp a unui fapt, acela că în două țări sărace, așa cum sunt Ucraina și România – și nu vreau să îi judecăm, vă rog să fiți înțelegători – sunt oameni care au mașini de sute de mii de dolari, averi de milioane, bani prin bănci sau de cheltuit prin cazinouri, ceasuri, vacanțe. Bravo lor, sincer mă bucur că oamenii au așa posibilități.
Dar mi-a venit în minte gândul unei minunate fete care spunea că o cafea este echivalentul unei dranițe. Un tractor costă mai mult ca 3-4 restaurări. Care este motivul pentru care sunt ”umflate” cheltuielile unei binefaceri? Răspunsul este următorul! Iubim banii, puterea, cei de pe tronuri cred că vor fi mereu pe tronuri. Ne lipsește credința. Nu există frică de Dumnezeu. Nu prețuim veșnicia! Dumnezeu cu noi, iertare cerem tuturor, mulțumire tuturor. Suntem temporari pe această lume. Peste 100 de ani, în 2124, nu va mai fi în viață nimeni din cei care trăiesc acum pe pământ. Numele nostru va fi poate uitat. Nimeni nu va mai ști de viața noastră. În casele noastre vor trăi alții. Lucrurile noaste vor fi nimicite. Dar ceea ce facem acum va rămâne în urma noastră. Trăiți frumos! La final vom fi doar noi în fața lui Hristos”, arată părintele Iurii Alb.
C.Ț.
