Franz Beckenbauer, fotbalist legendar al Germaniei, a murit duminică, la vârsta de 78 de ani.
Franz Beckenbauer va rămâne cel mai sonor nume al istoriei fotbalului german. Supranumit „Kaiser Franz” pentru valoarea sa extraordinară și pentru eleganța lui, a atins gloria în fiecare aspect al sportului iubit, potrivit gsp.ro.
Starea lui Beckenbauer s-a degradat din 2015, odată cu moartea fiului lui, Ștefan. Legendarul fundaș suferea de Parkinson asociat cu demență, avea probleme cu inima și suferise un infarct ocular, potrivit Bild.
Într-un documentar lansat la sfârșitul lui 2023, numit chiar „Beckenbauer”, fratele său, Walter, vorbea despre starea precară de sănătate: „Aș minți dacă aș spune că se simte bine. Și nu îmi place să mint. Nu e bine”.
Franz a început fotbalul la SC 1906 München, club a cărui bază de pregătire și sediu erau în imediata apropiere a locuinței părinților, în cartierul Giesing. Avea 12 ani când s-a decis că a venit timpul să facă pasul următor și cea mai bună adresă i s-a părut TSV 1860 München. Era gruparea cea mai veche a metropolei bavareze, dar și cea mai iubită, fiind percepută drept „echipa clasei muncitoare”.
Însă până să ia o decizie definitivă a jucat la un moment dat împotriva echipei de juniori a celor de la 1860. Meci în timpul căruia a avut un conflict cu adversarul direct, Gerhard König, iar acesta i-a „scăpat” o palmă. Beckenbauer s-a supărat atât de tare încât și-a schimbat brusc planul și s-a transferat la rivala FC Bayern München. Peste ani, cei doi s-au revăzut, în privat, și au îngropat „securea războiului”. „Dacă aș fi știut atunci ce mare jucător vom rata nu m-aș fi lăsat pradă nervilor. Dar eram niște copii”, avea să povestească König.
La Bayern, clubul așa zis „al aristocrației” locale, viitorul Kaiser al fotbalului german a debutat la 18 ani. În prima etapă a turneului de promovare în Bundesliga, pe 6 iunie 1964, contra lui FC St. Pauli. Meciul a fost câștigat la scor, 4-0, iar el a marcat primul gol oficial în tricoul roș-alb.
1964 avea să fie un an de referință pentru Franz. Atunci a început o lungă colaborare cu managerul Robert Schwan, ce a dăinuit până la trecerea ultimului în neființă. Și tot în acel an a fost selecționat, în premieră, la un lot național. Însă cu echipa olimpică a Germaniei Federale (RFG) a eșuat în tentativa de a participa la Olimpiadă, fiind învinși de formația similară a celeilalte Germanii, comuniste (DDR).
Beckenbauer a crescut în faimă o dată cu Bayern. Iar în 1968 și-a câștigat porecla care avea să-l însoțească toată viața: „Der Kaiser” (împăratul).
Porecla a câștigat și mai mult în greutate după finala Cupei Germaniei, din 14 iunie 1969. Franz a câștigat atunci duelul cu Reinhard Libuda (Schalke 04), cunoscut drept König von Westfalen (Regele Westfaliei), astfel că presa a căutat ceva mai deosebit pentru mijlocașul munchenez și s-a oprit la „Kaiser”.
Cu Mannschaftul (103 selecții, 14 goluri), a devenit campion mondial în 1974, în 1966 încheind pe locul 2 și în 1970 pe 3.
Ca antrenor, s-a remarcat tot la națională, cei șase ani în calitate de selecționer (1984-1990) fiind aureolați cu victoria finală la CM 1990.
A fost unul dintre cei trei „zei” ai fotbalului (alături de brazilianul Mario Zagallo și de francezul Didier Deschamps) care au câștigat Mondialul și pe teren, și pe bancă. Dar a fost primul care a realizat această „dublă” când era căpitan și selecționer al reprezentativei. Performanță repetată de Deschamps.
