Ornamentele pentru bradul de Crăciun au început să fie folosite mult mai târziu, după apariția pomului de Crăciun. Inițial erau utilizate dulciuri, covrigi, nuci sau mere, abia în 1878 fiind cunoscută ca dată la care s-au utilizat primele globuri.
Cu beteala însă e o altă poveste. Încă de la 1610 sunt date că s-a folosit beteala pentru a orna bradul, însă aceasta nu era din plastic, ci era chiar din argint.
Se pare că a fost utilizată înițial ca să reflecte lumina lumânărilor și era confecționată din fâșii înguste de argint. Tinichigii acelor vremuri băteau argintul până se subția extrem de mult, iar apoi îl tăiau în fâșii.
Deși era scumpă, cererea era foarte mare, astfel că înteprinzătorii au inventat o mașină specială care să-i ajute să o producă.
Dar era un inconvenient. Argintul era scump, astfel că mai târziu, argintul a fost înlocuit cu staniu și plumb. Acum a apărut un alt incovenient, și anume, acesta se înnegrea din cauza lumânărilor. Astfel, mai târziu a fost înlocuuit cu aluminiul, un material mai ieftin, care își păstra mai mult timp strălucirea.
Globurile de sticlă, extrem de populare
Bastonașele colorate în alb și roșu erau utilizare în Evul Mediu și aveau rolul de a le aminti copiilor de magii care îl vizitaseră pe pruncul Iisus în iesle.
Globurile de sticlă au început să apară abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea.
Tânărul Hans Greiner a văzut o oportunitate în sărbătoarea Crăciunului și a deci să o fructifice în atelierul de sticlărie al familiei. Astfel, globurile realizate în atelierul lui din Lauscha au devenit imediat extrem de populare. Ornamentele lui de sticlă erau dorite și la cruțile nobililor, astfel că decorațiunile atât de speciale au ajuns să decoreze bradul regineri Victoria a Marii Britanii.
Sper finalul secolului al XIX-lea gliburile au început să ajung și în America.
Primele lumânări se fixau cu ceară
Luminițele din pomul de Crăciun sunt asociate cu steaua care i-a călăuzit pe magi la pruncul Iisus. Din acest motiv, oamenii obișnuiau să lumineze bradul cu numeroase lumânări care se prindeau de crengi, cel mai adesea, cu ceară topită.
Mai târziu, spre secolul al XIX-lea, au apărut sfeșnicele mici care se fixau pe creanga de brad.
Prima instalație electrică de Crăciun se crede că i-a aparținut lui Thomas Edison, care a înșirat pe un fir electric 80 de beculețe roșii, albe și albastre. Pe 22 decembrie 1882, în casa lui de pe Fith Avenue din New York, erau aprinse primele luminițe de Crăciun. În următorii ani, proprietarii de magazine își decorau deja vitrinele cu astfel de ghirlande luminoase.
Primul oraș care și-a iluminat brazii plantați în parcuri și grădini a fost McAdenville, din Carolina de Nord, în 1956, fiind cunoscut şi astăzi de americani drept Orașul Crăciunului, scrie Historia.
