Andrei Fejszes Mihaljek, două turnee câștigate în doar opt zile - 20 minute în urmă
Un lucacist a obținut mențiune la Olimpiada Națională de Limba și literatura română - 25 minute în urmă
Vești de la Spitalul Universitar despre Mircea Lucescu - 1 oră în urmă
Copiii din Casele de Tip Familial din Sighetu Marmației, în vizită la Judecătorie - 2 ore în urmă
Și polițiștii s-au alăturat campaniei „Maramureș curat” - 2 ore în urmă
Ziua Mondială a Sănătății: în Piața Libertății din Baia Mare se organizează un eveniment dedicat siguranței și stilului de viață echilibrat - 2 ore în urmă
Câți bani are Banca Națională a României în conturi, la final de martie 2026? - 2 ore în urmă
Echipa de medici a Spitalului Municipal Sighetu Marmației s-a mărit - 3 ore în urmă
Concertul de pricesne „Patimile Domnului”, ediția a XI-a, a adus bucurie și pace în sufletele credincioșilor din Biserica Ortodoxă Ciocotiș - 4 ore în urmă
Alexandru Musi, desemnat „Tricolorul lunii martie” - 5 ore în urmă
Pietrele cu suflet din Negreia – sculpturile lăsate în urmă de meșterul Gavrilă Cusco
Satul Negreia este situat la poalele muntelui Mogoșa și aparține comunei Șișești din județul Maramureș. Denumirea acestuia a fost dată de faptul că satul este așezat chiar lângă Pădurea Neagră și este atestat documentar încă din anul 1648.
Când te abați de la drumul principal al satului Șișești, luând-o către Negreia, răsare un indicator care îți va stârni curiozitatea. Acesta îți indică drumul către statuile de piatră din acest sat.
De-a lungul drumului, de la intrarea în localitate până la apariția caselor, pe partea stângă a drumului îngust care îți permite să te strecori prin sat, sunt amplasate câteva statui sculptate în pietre. Am aflat că acestea sunt pietrele cu suflet lăsate în urmă de sculptorul Gavrilă Cusco.
Gavrilă Cusco a fost un cetățean al satului Negreia care s-a remarcat și s-a făcut cunoscut prin faptul că el dădea viață unor simple pietre. De-a lungul vieții sale, el a lucrat în industria forestieră, iar pasiunea pentru sculptura în piatră o descoperise prin anii ’90, când ieșise în pensie. Dorind să fie mai aproape de rocile pe care urma să le transforme în artă, acesta s-a retras, ca un pustnic, la marginea pădurii.
Pentru a-și putea realiza lucrările, Gavrilă Cusco căuta roci care puteau fi prelucrate manual. De obicei, lucrările sale erau efectuate în tufuri vulcanice, reminiscențe ale vulcanismului local, iar când una dintre opere era finalizată, era mai întâi sfințită și apoi așezată lângă drumul ce duce către Negreia.
Din păcate, sculptorul s-a stins din viață la 86 de ani, lăsând în urmă aceste pietre cu suflet, niște figuri religioase sculptate în piatră.
Carla Ilieș





















