În fiecare an, la data de 27 decembrie, se face pomenirea și cinstirea Sfântului Apostol, întâiul mucenic și arhidiacon Ștefan, primul din cei șapte diaconi aleși de Sfinții Apostoli pentru a propovădui Cuvântul Evangheliei, a boteza și a ține slujbe, alături de alți apostoli și ucenici, mărturisind pe Hristos cel născut, răstignit, înviat și înălțat la ceruri.
Nu se știe cu exactitate anul nașterii sale (undeva între 1-4) sau al trecerii la Domnul (34-35), însă se pare că a trăit în jur de 29 de ani. De altfel, lapidarea (omorârea cu pietre) este utilizată și astăzi în Orientul Mijlociu, ultimele cazuri documentate fiind câteva execuții făcute de către Statul Islamic.
Din scrierile bisericești aflăm faptul că Sfântul Ștefan a fost martor direct a trei momente deosebite din istoria creștinismului: al Învierii Domnului și Înălțării Sale la cer, dar și al Pogorârii Duhului Sfânt, atunci când a fost întemeiată prima comunitate creștină din Ierusalim.
Fiind un tânăr demn și sincer, a propovăduit cu multă ardoare pe Hristos – Celui căruia i-a stat în preajmă – și toate aceste adevăruri descoperite; însă, așa cum se întâmplă și astăzi, de cele mai multe ori adevărul supără și doare, a stârnit furia fariseilor și a conducătorilor evrei care îl doreau mort. De aceea, l-au acuzat în mod nedrept de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu și a fost judecat și omorât cu pietre, nu înainte de a ruga pe Dumnezeu să îi ierte pe cei care erau împotriva lui.
Cartea „Faptele Apostolilor” , sau mai exact, Apostolul care se citește în cadrul liturghiei, înainte de Evanghelie, menționează un lucru important, și anume faptul că, la uciderea lui Ștefan a participat și Saul, care avea să fie mai târziu, după episodul convertirii pe drumul Damascului, Sfântul Pavel, Apostol al Neamurilor.
Sfântul Ștefan este sărbătorit de mai multe culte, de creștinii romano-catolici, anglicani, reformați, evanghelici și unitarieni pe 26 decembrie, iar de cei ortodocși și greco-catolici pe data de 27 decembrie.
După cucerirea Constantinopolului de către cruciați în anul 1204, moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan au fost împărțite și au ajuns în diverse locuri. Astfel, capul Sfântului Arhidiacon Ștefan a fost dus la Soissons în Picardia (Franța), iar picioarele sale la Veneția. Brațul drept se păstrează în Rusia, la Serghiev Posad, în Lavra Sfintei Treimi, întemeiată de Sfântul Serghie de Radonej, în anul 1345. De asemenea, moaște ale Sfântului Ștefan se păstrează în bazilica „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma, în Italia și la Mănăstirea Constamonitu din Sfântul Munte Athos unde se află palma dreaptă.
Acum, mai recent, prin purtarea de grijă a PF Daniel, la data de 22 octombrie 2016, moaștele Sfântului Ștefan au fost aduse din Grecia, pentru închinarea credincioșilor cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.
Pr. Adrian Dobreanu
