Nu întâmplător în săptămânile de după marele praznic al Botezului Domnului, Părinții Bisericii, în înțelepciunea lor, au așezat cu litere de aur în calendar mai multe zile de sărbătoare închinate sfinților care au trăit în pustie, departe de lume. Dar, uneori noi, afundându-ne în rutina cotidiană, trecem prea repede cu vederea aceste zile de mare însemnătate.
Au existat oameni creștini care l-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos în pustiu, și nu au trăit acolo numai 40 de zile și 40 de nopți ci o viață întreagă, prefăcând pustia în Rai cu curgerea lacrimilor și cu tăria rugăciunilor lor. Au prefăcut, în chip duhovnicesc, uscăciunea pustiului în izvoare de apă și viață duhovnicească; au înflorit pământul cel sterp din pricina păcatelor oamenilor în bogate virtuți și pilde demne de urmat pentru generațiile viitoare, până la sfârșitul veacurilor.
Acești sfinți supranumiți luceferi ai pustiei și îngeri în trup în ordinea așezării în calendarul ortodox, sunt: Sfântul Teodosie cel Mare, începătorul vieții călugărești de obște (11 ianuarie); Sfinții Cuvioși Pavel Tebeul și Ioan Colibașul (15 ianuarie); Sfântul Cuvios Antonie cel Mare (17 ianuarie); Sfântul Cuvios Macarie cel Mare (19 ianuarie); Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare (20 ianuarie); Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul (21 ianuarie), Sfântul Cuvios Efrem Sirul (28 ianuarie). Lor li se adaugă o altă pleiadă de sfinți ierarhi, adevărați cărturari ai Bisericii: Sfântul Ierarh Grigorie de Nyssa (10 ianuarie); Sfinții Ierarhi Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei (18 ianuarie); Sfântul Apostol Timotei (22 ianuarie); Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, arhiepiscopul Constantinopoului (25 ianuarie), Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei și culminând cu sărbătoarea luminată a Sfinților Trei Ierarhi (30 ianuarie).
Spre exemplu, Sfântul Maxim Mărturisitorul sărbătorit astăzi (580-662), a făcut parte dintr-o înaltă dregătorie, dar a părăsit viața politică, s-a călugărit, a studiat în diferite școli prestigioase ale vremii și, în cele din urmă, a fost persecutat pentru opiniile sale legate de Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, suferind pentru credința creștină, în cele din urmă exilat, fiind cinstit atât de Biserica Ortodoxă, cât și de Biserica Catolică. „Atunci când mintea ajunge la culmea rugăciunii, se desparte de cugetările lumii”, prezicează sfântul.
Pleiada de sfinți strălucește dincolo de cer, în Împărăția lui Dumnezeu, veghindu-ne și mijlocind pentru fiecare dintre noi înaintea Tatălui Ceresc; trebuie doar să întindem brațele înspre ei prin post și rugăciune; întocmai cum foarte frumos rostea într-un cuvânt de învățătură, părintele arhidiacon dr. Ioan Ică Jr: „trebuie să ne rugăm ca să trăim cu cuvântul lui Dumnezeu, să fim creștini ai Crucii și ai Duhului Sfânt în fiecare zi, nelăsându-ne duși de gândirea și viața lumii; nu trebuie să Îl gândim pe Dumnezeu după filosofiile acestei lumi”.
Să ne rugăm în fiecare zi, seara și dimineața, și de câte ori putem, înfrumusețând sufletele noastre cu lumina caldă a rugăciunii, luând, cât putem fiecare, din exemplul sfinților care nu au încetat nicio clipă a se ruga lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor și pentru bunul mers al lumii de astăzi și de mâine!
Arhid. Adrian Dobreanu
