Iarna era diferită pe vremea bunicilor. Era mai frig, iar zăpada mai multă. Copiii așteptau cu nerăbdare aceste zile, iar săniușul era activitatea lor preferată.
Dar cine făcea săniuțele de care se bucurau atât de mult coconii în zilele cu omăt? Aflăm răspunsul cu ajutorul reprezentanților Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş.
„Pe unele le făceau „couacii” (fierarii), da mai mult părinții le făceau”, povestește Elena Opriș din Breb.
„Tata, fie iertat, și el ne-o făcut o săniuță frumoasă, de lemn, iar pă talpă se punea un fier de făcut potcoave, i se zicea „șparing”. Acela trebuia bătut și încălzit și pus pe talpa de la săniuță. Se mai făcea și cu vargă de coasă. Noi, când eram coconi, ziceam că „o făcut tată-său târloagă”, adică o săniuță micuță, încăpe numai un copil pă ie.
Erau și săniuțe din magazin, făcute foarte frumos, da cred că numa doi copii din sat din vreo 400 și ceva o avut bani să-și ia din acelea.Așa că părinții le făceau la cei mai mulți. Și apoi depindea și părinții ce fel de gospodari erau. Dac-o fost bun gospodar, o făcut o săniuță frumoasă pentru copiii lui. Dac-o fost mai trăncălău, o făcut câte-o târloagă”, mai spune maramureșeanca.
L.C.H.
Foto: Mihai Ian Nedelcu
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
