Continuăm relatarea începută ieri, legată de vacanțele minerești la malul Mării Negre cu modul în care se desfășura concediul la căsuțele Șuiorului din Saturn.
# Parfum de lemn, pe litoral
Trebuie să spunem că fiecare căsuţă avea un mic pridvor, unde se putea sta la aer curat. În plus, fiecare căsuţă avea o masă, unde, de obicei, se servea micul dejun şi, mai rar, cina. Trebuie să spunem faptul că administratorii plecau primii, în iunie, pentru întreţinere şi reparaţii curente după sezonul rece şi plecau ultimii, în septembrie, după ce conservau totul. Printre administratorii din anii ‘80 şi ‘90 ai locului îi numim pe Petre Fuksz, Horia Crişan şi Ghiţă Mărginaş. Ultimul din ei avea un ajutor de nădejde în paza obiectivului, căţeluşa sa Linda. În vreme ce unii se jucau cu ea, alţii se temeau de ea. Rareori, dar se întâmpla ca maramureşenii să meargă şi ei cu animalele de companie, aşa cum a făcut şi un băimărean, în anii ‘90, însoţit de părinţi şi ciobănescul german, Rexi. Cei doi câini-lup au făcut senzaţie în “micul Maramureş” din camping. Toată lumea prezentă în serie se înţelegea de minune, jucându-se împreună.
# O oază de liniște și, totuși, aglomerată
Căsuţele Şuiorului de la Saturn erau o adevărată oază de linişte, dar totodată plină de viaţă. Perimetrul era securizat, împrejmuit. Împrejurimile erau pline de corturi şi rulote. Perimetrul în care se aflau căsuţele Şuiorului era inclus într-un camping, numit Delta, situat la marginea staţiunii Saturn, la distanţă mică de campingul Dunărea, respectiv plaja şi complexul Adras. În vârf de sezon, în vremurile bune, locul mustea de turişti. Nu era chip să găseşti loc liber, decât cu bunăvoinţa vecinilor, dispuşi să îşi restrângă spaţiul din jurul corturilor sau rulotelor, pentru a-ţi face loc. Multă viaţă, mulţi turişti, mulţi copii, mulţi străini. Ruşi, cehoslovaci, unguri, chiar şi nordici. Spaţiile erau delimitate, iar campingul avea o administraţie, cu recepţie şi restaurant. În interiorul campingului se aflau mai multe grupuri sanitare.
# Restaurantul din camping
După 1989, grupul sanitar din preajma căsuţelor Şuiorului a intrat în proprietatea unităţii miniere, care se ocupa de curăţenie şi întreţinere. Tot ce era în exteriorul perimetrului aparţinea administraţiei campingului. În interiorul campingului se afla şi un restaurant cu bucătărie şi servire. După 1990, aici, turiştii luau prânzul. Erau servite două feluri plus desert, acestea fiind incluse în interiorul biletului cumpărat cu cazarea în căsuţele Şuiorului. Dacă turistul dorea ceva în plus, avea posibilitatea de a cumpăra de la bar sau restaurant, un suc, bere sau un fel de mâncare în plus. Până în 1989 masa era luată la restaurantele din proximitate, toate construite după un şablon. Odată cu căderea comunismului, s-a ales restaurantul din camping, situat la o distanţă de maximum 100 metri de perimetrul în care se aflau căsuţele Şuiorului. Se putea lua şi cina, dar majoritatea turiştilor alegea să mănânce la restaurantele din interiorul staţiunii sau la cele de pe faleză.
(Va urma)
Cătă ȚINEGHE
Citește și
Retro Maramureș: Vacanțe minerești pe litoral (1): Cum se transforma stațiunea Saturn în pământ maramureșean pe timpul verii
Retro Maramureș: Vacanțe minerești pe litoral (3): Plaja, piețele rușilor, spectacolele de seara și parcul de distracții, atracții pentru maramureșenii aflați în concediu
