Sfintele Paști aduc un număr foarte mare de oameni la Mănăstirea Rohia, în special pe cei din satele din Țara Lăpușului, care preferă să se roage aici în noaptea de Înviere.
Construită în creierul munţilor, Mănăstirea Rohia are o legendă extrem de frumoasă, dar şi o bibliotecă impresionantă cu peste 40.000 de volume.
Locul are o magie aparte, unde credincioşii care vin cu inima curată îşi găsesc liniştea şi pacea interioară. Nu doar slujba de la biserică are acest rol curativ pentru suflet şi spirit, ci şi întreg aşezământul, situat într-un peisaj de o frumuseţe care-ţi taie răsuflarea.
Construită în creierii munţilor, mănăstirea are o poveste foarte interesantă, cu o ușoară tuşă supranaturală. Mănăstirea a fost construită de preotul din satul Rohia, Nicoale Gherman, în urmă cu peste 90 de ani. Acesta a avut 10 copii, însă una dintre fetiţe, pe nume Ana, a murit la numai 10 ani. Legenda spune că pierderea fiicei sale l-a îndurerat atât de mult, încât el o vedea în vis pe fetiţa lui, care-i spunea să construiască o biserică. În visul lui, fetiţa îi indica exact şi locul unde să contruiască „o casă Maicii Domnului”, adică dealul Viei, locul unde se află acum mănăstirea.
S-a temut să vorbească despre visul lui
Dar preotul, om cu o judecată sănătoasă, s-a temut să spună cuiva despre visul său, de teamă să nu fie considerat nebun, sau prea afectat de pierderea copilei dragi. Însă într-o zi, o bătrână pe care sătenii o cunoșteau ca „Floarea lui Ilie”, a venit la el și i-a spus: „Părinte de ce nu asculţi glasul lui Dumnezeu, care-ţi porunceşte prin copila Anuţa, să faci casă Maicii Domnului în Dealul Viei?”. Nedumerit parintele a întrebat-o ce casă să facă, iar ea i-a răspuns: „Mănăstire să faci, parinte!”.
Atunci, preotul a înțeles că e vorba despre o hotărâre divină și, cuprins de o linişte sufletească, s-a hotărât să construiască o mănăstire în amintirea copilei sale şi pentru mângâierea credincioşilor din aceste părţi.
Hotărâre divină
Legenda însă nu se termină aici. Văzând că locul ales de divinitate era foarte greu accesibil, sătenii cu preotul s-au înțeles să-l schimbe. Au ales o loc mai ușor accesibil, într-o poiană numită „la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului a fost înfiptă o cruce. Însă peste noapte, de mai multe ori la rând, crucea a dispărut și era mutată pe pintenul dealului, pe o stânca. Crezând că e mâna unui răvoitor, au mutat de fiecare dată crucea la locul ei şi apoi au pus un paznic peste noapte. Însă cum a început să ningă, omul s-a dus acasă. Spre uimirea tuturor, dimineaţă crucea era din nou mutată, iar pe zăpadă nu se vedeau deloc urme de paşi. Acest lucru a fost, de asemenea, considerat un semn divin.
Mănăstirea Rohia a fost construită între 1923 şi 1926 şi a fost prima mănăstire construită în Ardeal după 1918. Până în 1990, Rohia a fost singura mănăstire cu rol misionar din partea de nord-vest a ţării.
