Share
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Triunghiul Dramei – mecanismul invizibil care alimentează conflictele și menține dependența emoțională

Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Triunghiul Dramei – mecanismul invizibil care alimentează conflictele și menține dependența emoțională

În viața de zi cu zi, conflictele nu apar doar din diferențe de opinie sau interese, ci și din tipare de interacțiune învățate cu mult timp în urmă, adesea fără să fim conștienți de ele. Unul dintre modelele care descriu cu precizie aceste tipare este Triunghiul Dramei, formulat în 1968 de psihologul Stephen Karpman în cadrul Analizei Tranzacționale. Acest model dezvăluie trei roluri interdependente – Victima, Salvatorul și Acuzatorul – între care oamenii oscilează atunci când se confruntă cu tensiune, frustrare sau nevoia de control.

Rolurile nu definesc o persoană în ansamblu, ci sunt poziții temporare, activate în anumite contexte emoționale, însă odată declanșate, ele creează un ciclu greu de întrerupt. Victima nu este întotdeauna o persoană lipsită de resurse, ci cineva care se percepe astfel. Este poziția celui care simte că nu are soluții, că este neputincios în fața situației și că are nevoie de cineva care să intervină. Multe dintre aceste convingeri își au originea în copilărie, în contexte în care inițiativa era minimalizată, controlată sau pedepsită. Mesajele repetate de tipul „Nu te băga”, „Nu poți singur” sau „Lasă, fac eu” modelează o identitate emoțională centrată pe dependență.

În viața adultă, această percepție se poate manifesta prin ezitare cronică, delegarea deciziilor minore și așteptarea constantă a unui sprijin exterior. Salvatorul, în schimb, își construiește sentimentul de valoare personală din capacitatea de a rezolva problemele altora. De multe ori, acest tipar se formează în copilării în care copilul a fost „parentificat” – obligat să își asume responsabilități emoționale sau practice înainte de vreme, să protejeze un părinte vulnerabil sau să medieze conflicte. În viața adultă, salvatorul intră în acțiune chiar și atunci când nu i se cere ajutorul, intervenind în viața celuilalt și oferind soluții care, paradoxal, mențin dependența și reduc autonomia.

Deși intenția este percepută ca fiind pozitivă, efectul pe termen lung este blocarea dezvoltării celuilalt și suprasolicitarea propriei persoane. Acuzatorul este cel care păstrează controlul prin critică, reproș și sancțiuni verbale. Acest rol este frecvent asociat cu istorii familiale autoritare, în care autoritatea se impunea prin pedeapsă și rușinare, iar vulnerabilitatea era percepută ca o slăbiciune. În spatele tonului dominant, acuzatorul ascunde adesea teama de pierdere a controlului și dificultatea de a exprima nevoile emoționale într-un mod direct și asertiv. Critica devine un scut împotriva propriei nesiguranțe. În relații, aceste roluri se pot schimba rapid, adesea chiar în cadrul aceleiași conversații. O persoană aflată în postura de victimă poate atrage un salvator; salvatorul, copleșit de efort, poate trece în rolul de acuzator; victima, simțindu-se atacată, își întărește și mai mult convingerea de neputință.

Astfel, triunghiul devine un mecanism închis, în care fiecare rol îl hrănește pe celălalt. Exemplele clinice și observațiile din psihoterapia de cuplu, familie sau grup arată că aceste dinamici se manifestă în contexte foarte variate: într-un cuplu, unul dintre parteneri se declară incapabil să gestioneze banii (victimă), celălalt preia controlul total (salvator), dar după o vreme exprimă nemulțumiri legate de lipsa de implicare (acuzator).

La locul de muncă, un coleg care preia mereu sarcinile altora (salvator) ajunge să fie copleșit și critic, determinându-i pe ceilalți să evite asumarea responsabilității (victime). Ieșirea din Triunghiul Dramei începe cu un pas simplu, dar dificil: recunoașterea rolului pe care îl joci în prezent. Din acest moment, schimbarea presupune transformarea poziției emoționale: victima devine căutător de soluții, salvatorul se transformă în susținător conștient care respectă autonomia celuilalt, iar acuzatorul învață comunicarea asertivă, exprimând limitele fără atac personal. Este un proces care cere exercițiu, auto-reflecție și, uneori, sprijin terapeutic pentru a înlocui reflexele vechi cu strategii noi de interacțiune.

Triunghiul Dramei nu este doar o schemă teoretică; este o hartă a unor mecanisme care, odată înțelese, pot schimba fundamental modul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți. El ne arată că, dincolo de conflict, există posibilitatea unei relaționări bazate pe egalitate, respect și responsabilitate împărtășită – dar această schimbare începe întotdeauna cu conștientizarea propriului rol.

Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN

Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!

*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!

Citește și

Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Sindromul impostorului


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.





Lasă un comentariu