Share
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Ne e frică mai mult de ce spune lumea decât de ce simțim noi

Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Ne e frică mai mult de ce spune lumea decât de ce simțim noi

Rușinea se instalează devreme, prin replici care par banale, dar care se repetă până devin regulă de viață. „Să nu mă faci de rușine la serbare”, „Nu te murdări, se uită toată lumea”. „Taci din gură, o să creadă oamenii că nu te-am crescut bine”. „Îmbracă-te altfel, râd vecinii de noi”.

Din fragmente ca acestea se formează vocea care, odată ajunsă în interior, nu mai are nevoie de nimeni pentru a judeca: continuă să ne urmărească singură. Rușinea nu se limitează la o emoție trecătoare. Dacă vinovăția vorbește despre fapte — „am greșit” — rușinea vorbește despre identitate — „sunt greșit”. De aceea efectul ei nu se oprește odată cu situația în care a apărut, ci se insinuează în felul nostru de a fi.

Neuroștiințele au arătat că rușinea activează aceleași regiuni cerebrale implicate în perceperea durerii fizice. Și asta e groaznic. Ceea ce numim „gura lumii” nu dispare odată cu mutarea într-un alt oraș sau cu schimbarea anturajului. Ea rămâne prezentă ca un ochi interior, un judecător nevăzut care corectează fiecare intenție și îngrădește fiecare gest. Nu mai avem nevoie de vocea comunității, pentru că am internalizat-o. De aceea perfecționismul, anxietatea socială și depresia cu sentiment cronic de inadecvare au la rădăcină același nucleu: teama de ridicol, convertită într-o identitate fragilă.

În cabinet, întâlnesc adesea nu oameni care nu știu cine sunt, ci oameni care se tem că nu vor fi acceptați așa cum sunt. Terapia nu poate șterge rușinea, dar o poate repoziționa: din stigmat care paralizează, într-un semnal care poate fi înțeles și integrat. Cognitiv-comportamental, asta înseamnă să înveți să recunoști gândurile care amplifică rușinea și să le dezarmezi. Din perspectiva compasiunii, înseamnă să înveți să rămâi tu însuți chiar și atunci când ești privit.

De aici izvorăște întrebarea inevitabilă, care nu e teoretică, ci personală: câte gesturi și câte dorințe ai abandonat doar pentru a evita ridicolul? Și cât din tine s-a pierdut încercând să menții o imagine care să nu supere privirea altora? În tăcerea aceasta se ascunde adevărata dimensiune a rușinii: nu doar că ne doare, ci că ne răpește libertatea de a fi. Vindecarea începe atunci când schimbăm unghiul. Când întrebarea „cum aș părea dacă…” lasă locul întrebării „cum mă simt cu adevărat?”. În clipa în care privirea celorlalți nu mai devine criteriul suprem, spațiul interior se lărgește și apare o formă de autenticitate care nu e nici revoltă, nici sfidare, ci simpla capacitate de a locui în propria piele fără teamă.

Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN

Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!

*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!

Citește și

Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Când stresul se transformă în simptom


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.





Lasă un comentariu