Enteromix — noul vaccin anticancer rusesc - 3 minute în urmă
Locul 2 pe națiuni și 45 de medalii câștigate – rezultat excelent pentru Clubul Sportiv Știința – Dragonul Baia Mare la „Jaguar Open Mureș, Taekwon-do ITF Transilvania Championship” - 19 minute în urmă
Traseul autobuzului lui Moș Crăciun în Baia Mare - 38 minute în urmă
Ioana Rus și Simion Țofei – noii primari în Șieu și Poienile de sub Munte - 1 oră în urmă
Serbarea copiilor și tinerilor din Parohia Dumbrăvița – tradiție, emoție și credință mărturisită prin colind - 1 oră în urmă
Înfrângere acasă pentru CS Minaur - 1 oră în urmă
Concert aniversar „Theologos” – o seară înălțătoare la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 2 ore în urmă
Emblematicul Ștefan Hrușcă își serbează ziua de naștere, rămânând vocea inconfundabilă a colindului românesc - 3 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș – 8 decembrie 2025 - 3 ore în urmă
A fost instalat un nou preot în Parohia Satu Nou de Sus - 8 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Ne e frică mai mult de ce spune lumea decât de ce simțim noi
Rușinea se instalează devreme, prin replici care par banale, dar care se repetă până devin regulă de viață. „Să nu mă faci de rușine la serbare”, „Nu te murdări, se uită toată lumea”. „Taci din gură, o să creadă oamenii că nu te-am crescut bine”. „Îmbracă-te altfel, râd vecinii de noi”.
Din fragmente ca acestea se formează vocea care, odată ajunsă în interior, nu mai are nevoie de nimeni pentru a judeca: continuă să ne urmărească singură. Rușinea nu se limitează la o emoție trecătoare. Dacă vinovăția vorbește despre fapte — „am greșit” — rușinea vorbește despre identitate — „sunt greșit”. De aceea efectul ei nu se oprește odată cu situația în care a apărut, ci se insinuează în felul nostru de a fi.
Neuroștiințele au arătat că rușinea activează aceleași regiuni cerebrale implicate în perceperea durerii fizice. Și asta e groaznic. Ceea ce numim „gura lumii” nu dispare odată cu mutarea într-un alt oraș sau cu schimbarea anturajului. Ea rămâne prezentă ca un ochi interior, un judecător nevăzut care corectează fiecare intenție și îngrădește fiecare gest. Nu mai avem nevoie de vocea comunității, pentru că am internalizat-o. De aceea perfecționismul, anxietatea socială și depresia cu sentiment cronic de inadecvare au la rădăcină același nucleu: teama de ridicol, convertită într-o identitate fragilă.
În cabinet, întâlnesc adesea nu oameni care nu știu cine sunt, ci oameni care se tem că nu vor fi acceptați așa cum sunt. Terapia nu poate șterge rușinea, dar o poate repoziționa: din stigmat care paralizează, într-un semnal care poate fi înțeles și integrat. Cognitiv-comportamental, asta înseamnă să înveți să recunoști gândurile care amplifică rușinea și să le dezarmezi. Din perspectiva compasiunii, înseamnă să înveți să rămâi tu însuți chiar și atunci când ești privit.
De aici izvorăște întrebarea inevitabilă, care nu e teoretică, ci personală: câte gesturi și câte dorințe ai abandonat doar pentru a evita ridicolul? Și cât din tine s-a pierdut încercând să menții o imagine care să nu supere privirea altora? În tăcerea aceasta se ascunde adevărata dimensiune a rușinii: nu doar că ne doare, ci că ne răpește libertatea de a fi. Vindecarea începe atunci când schimbăm unghiul. Când întrebarea „cum aș părea dacă…” lasă locul întrebării „cum mă simt cu adevărat?”. În clipa în care privirea celorlalți nu mai devine criteriul suprem, spațiul interior se lărgește și apare o formă de autenticitate care nu e nici revoltă, nici sfidare, ci simpla capacitate de a locui în propria piele fără teamă.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Când stresul se transformă în simptom















