Adicția, dependența de ecrane, device-uri, fie că vorbim despre telefoane mobile, tablete, laptop-uri sau computere, are efecte nocive pe termen lung și foarte lung asupra dezvoltării copiilor, mai ales dacă aceștia sunt mici. În cazul micuților, efectul device-urilor folosite des este aproape distrugător. Cât timp tehnologia înlocuiește părinții, aceștia vor crește, fără să-și dea seama, un copil fără conștiința familiei. Expunerea prelungită la ecrane duce la apariția bolilor psiho-emoționale, a tulburărilor afective, dar și de comportament, în rândul copiilor cu vârsta între 1 și 10 ani. În ultimii cinci ani a explodat numărul cazurilor de copii cu cerințe educaționale speciale. Conform statisticilor, oficial, România are peste 71.234 de școlari cu cerințe educaționale speciale.
Trăim într-o eră a tehnologiei, nu putem să facem abstracție de ea. Nu e rea, dar depinde cum o folosim. Acest lucru indică faptul că reducerea timpului petrecut în fața ecranului îi poate ajuta pe copii să-și proceseze mai bine emoțiile și să își îmbunătățească interacțiunile sociale. A cere copiilor să limiteze singuri timpul petrecut pe micul ecran în timpul vacanței este destul de dificil. Se ajunge la dependență atunci când nu le creăm activități. Am putea să mergem la o plimbare cu bicicleta, împreună, decât să-i lăsăm să stea pe tabletă. Însă pentru un părinte care vine seara obosit de la serviciu, televizorul sau calculatorul este cea mai la îndemână bonă. Dacă lucrul ăsta se repetă aproape zilnic, atunci cum am putea să ne mirăm de faptul că avem un copil dependent de ecran?
Vacanțele de vară sunt lungi, dar lista experiențelor care au loc departe de ecranele telefoanelor mobile și ale computerelor poate fi și ea lungă. Dacă vreți ca micuții dvs. să perceapă realitatea și să se detașeze de rețelele de socializare, trebuie să le arăți singuri că viața reală se întâmplă în afara micilor ecrane.
Cum se tratează dependența de ecrane
1. Creăm activități pentru copilul nostru, dacă se poate în comun;
2. Îi dăm voie cu tehnologia, dar cu niște limite clare;
3. Controlăm ce anume folosește din tehnologie: jocuri educative, din care are ce învăța, filme documentare etc;
4. Întărim legătura de familie astfel încât comunicarea să fie mai strânsă, iar copilul să nu se simtă nevoit să se refugieze în tehnologie;
5. Ne analizăm pe noi, ca părinți, pentru a vedea dacă avem vreun comportament adictiv, dacă nu cumva suntem un „exemplu” de om dependent: de muncă, de cumpărături etc;
Ca și afecțiuni cauzate de expunerea prelungită la ecrane, pe primul loc se situează autismul light. Locul doi este ocupat de anxietate și depresia. Pe locul trei avem tulburarea obsesiv-compulsivă. Apoi este anxietatea în raport cu somnul de noapte sau cu mâncatul, care îi pot pune copilului viața în pericol. Copiii dependenți de jocuri pe calculator, mai ales jocuri în rețea, cu un grad ridicat de violență, pot deveni la rândul lor furioși și agresivi. Iar părinții ajung în situația când pur și simplu nu mai reușesc să comunice cu adolescentul, explică psihologii.
Lăcrimioara ZOTA
