Plasarea lui Dacian Nicolae Felix Manoliu în fotoliul de director al Oficiului pentru Protecția Consumatorului (OPC) Maramureș a fost considerată de către unii un fel de răsplată politică – de milă, de silă – a celui care se știe că s-a tot rugat pentru funcții publice pe bani buni. Și au considerat că nici nu s-ar pricepe la consumatori. Și totuși, Dacian Nicolae Felix Manoliu are o amplă experiență în domeniu. Să ne amintim doar de barul pe care firma SC Manoliu SRL, administrată de el, l-a deținut ani buni la Casa de Cultură a Sindicatelor (CCS), într-un spațiu care în contract era identificat prin ampla descriere ”spațiu situat la intrarea laterală, pe holul din incinta C.S.S., în partea stângă, la subsol”.
Ei bine, acolo Dacian Nicolae Felix Manoliu i-a cunoscut bine pe consumatori. Nu foarte bine, căci nu le ghicea întotdeauna preferințele și, ca atare, în rafturi și în scripte zăceau neconsumate cu lunile unele băuturi, semn că mai lua și plasă. Nu a contat faptul că, uneori, din motive obiective, în firma care-i poartă numele apăreau alți administratori, căci experiența sa a avut continuitate. E drept că e una mai mult de noapte, dar care l-a ajutat în viața de zi cu zi. În lunga așteptare a îndeplinirii promisiunilor privind venirea funcției, Dacian Nicolae Felix Manoliu a avut chiar intenția de a redeschide acel bar. A vorbit în acest sens cu directorul CCS, Dumitru Corzan. ”După ce m-a abordat pe tema redeschiderii barului, la puțină vreme a fost numit la OPC și nu m-a mai căutat” – a precizat directorul Corzan.
Mare păcat, căci săptămâna trecută directorul OPC, Dacian Nicolae Felix Manoliu ar fi fost pus într-o situație pe cât de ingrată, pe atâta de caraghioasă: să trântească o amendă CCS-ului și să-și taie craca de la subsol cerând ”oprirea temporară și implicit suspendarea activității” Casei de Cultură, desi acest cuvânt cultură îl cam jenează. Evident că, dacă apuca să redeschidă barul, ar fi trebuit să-și dea și lui o amendă, ca administrator de firmă al cărei bar folosea toaleta ”situată în holul lateral al C.C.S”, incriminată ca fiind necorespunzătoare de inspectorii de specialitate în domeniu.
Sau poate se mai gândea înainte de a cere suspendarea activității CCS, taman în perioada balurilor bobocilor. Căci, ca specialist în privința consumatorilor, nu a uitat ce clienți degrabă cheltuitori de bani îi aducea prezența liceenelor venite la distracție în barul său.
Așa însă a spus ”ceea ce au găsit acolo inspectorii noștri este de nedescris” (în loc de nedescris ar fi vrut să spună, silabisit, bar-bar, dar nu a avut niciodată două baruri acolo). Și a mai spus ceva: ”Nu putem accepta ca această sală de spectacole să mai fie funcțională”, cu tonul cu care ar fi spus: ”nu mai putem accepta ca în această casă a sindicatelor să mai fie cultură”.
PS. Precizăm – inclusiv pentru domnul Dacian Nicolae Felix Manoliu – că acest text are caracter de pamfleț.
A. D. VERESCU
