Se pare că, în politica românească, suveranismul autointitulat a devenit sinonim cu „facem tot ce vrea șefa – sau plecăm”. Diana Șoșoacă, lidera tot mai solitară a SOS România, a reușit performanța de a-i determina pe nu mai puțin de 17 parlamentari să spună „la revedere și mulțumim pentru nimic”. Deși pare un nou episod de „trădare națională” din perspectiva partidului, sursele spun altceva. Lidera și-a închis formațiunea într-un mod „pe persoană fizică”, iar colegii nu mai au nici dreptul să respire fără semnătură notarială de la ea. Desigur, este o metaforă.
Printre dizidenți se remarcă europarlamentarul Luis Lazarus, care, deși în general ocupat să ne explice ce e cu civilizațiile secrete, pare să fi aterizat brusc în realitatea în care Diana Șoșoacă nu acceptă contradicția, decât dacă e în oglindă. Se vehiculează chiar ideea formării unui nou grup parlamentar, evident tot suveranist, dar fără blesteme și injurii către alegători, ceea ce este o notabilă schimbare de ton.
Criza nu e prima. Nici măcar a doua. După plecarea unor parlamentari în februarie, urmată de acuzațiile lui Dumitru Coarnă în martie, care a vorbit despre ostilitate internă și invective aruncate la adresa electoratului, SOS-ul a început să semene tot mai mult cu un reality show filmat într-o cameră de ședință.
Iar acum, cu aceste plecări în masă, formațiunea riscă să piardă grupurile parlamentare din ambele camere. Practic, Diana Șoșoacă ar putea rămâne cu un partid, dar fără partid. Ceea ce, ironic, sună exact cu ce s-a întâmplat recent și în tabăra POT, care a trecut printr-un deja vu similar, doar că pe altă frecvență.
În concluzie, între SOS și POT pare să existe un numitor comun: lideri autoritari și foarte gălăgioși, dar tot mai singuri. Poate ar fi timpul ca și suveranismul invocat cu atâta ușurință să-și caute un nou sinonim. Eventual ceva ce să includă și ideea de echipă?
Vasile Petrovan
