În timp ce România impune noi taxe auto sub pretextul alinierii la standardele europene de mediu, o realitate dureroasă rămâne complet ignorată în birourile Guvernului: românii nu își permit mașini noi.
Potrivit datelor Eurostat, 36% din autoturismele înmatriculate în România au peste 20 de ani vechime – un simptom al veniturilor scăzute, nu al ignoranței ecologice. Cu toate acestea, în loc să recunoască contextul social, autoritățile aleg să răspundă solicitărilor Comisiei Europene cu o avalanșă de taxe, impozite și tarife care riscă să scoată din circulație peste 3 milioane de mașini. Pentru milioane de familii, asta înseamnă izolare și imposibilitatea de a ajunge la serviciu, școală sau medic.
Noile măsuri legislative pregătite de Guvern vizează, în esență, penalizarea deținătorilor de vehicule vechi – în special Euro 3 și Euro 4, care domină șoselele românești. Se pregătește un sistem de taxare diferențiată a rovinietei, în care normele de poluare vor dicta cât plătești. Iar suma estimată? Mii de lei anual pentru mașinile vechi.
În paralel, piața RCA este complet scăpată de sub control după încheierea plafonării temporare. Rezultatul: proprietarii de mașini plătesc dublu sau chiar triplu față de anul trecut, în timp ce statul adoptă măsuri care mai degrabă îi pedepsesc decât să-i ajute.
România este printre cele mai slab motorizate țări din Uniunea Europeană – doar 400 de autoturisme la 1.000 de locuitori, față de 700 în Italia sau 670 în Luxemburg. Asta nu din lipsă de dorință, ci din lipsă de bani. Salariul mediu net în România este în continuare de 3–4 ori mai mic decât în țările occidentale unde parcul auto este mult mai tânăr.
A impune taxe occidentale în România fără a oferi alternative reale înseamnă a cere luxul mobilității de la o populație care abia face față traiului zilnic.
Deși Uniunea Europeană încurajează tranziția către vehicule electrice, cifrele din România spun altceva: doar 2,3% din parcul auto este electric, iar în 2024, sub 10.000 de astfel de mașini au fost înmatriculate. Cu prețuri care încep de la 25.000 de euro și infrastructură deficitară, electricele rămân inaccesibile pentru majoritatea românilor.
Comparativ, Germania a înmatriculat anul trecut peste 380.000 de autoturisme electrice. Nu e doar o diferență de preferință, ci una de putere economică și de sprijin guvernamental real.
În ciuda valului de măsuri punitive, autoritățile române nu au lansat un sistem eficient de compensare: fără vouchere pentru mașini mai noi, fără reduceri fiscale, fără extinderea transportului public în mediul rural sau în orașele mici.
Pentru cei care locuiesc în afara marilor orașe, automobilul nu e un moft, ci o necesitate. Iar eliminarea lui din ecuația zilnică – fără o alternativă viabilă – echivalează cu o formă de excludere socială.
În fața presiunilor externe și a exigențelor de mediu, România pare să fi uitat un principiu elementar: politicile de tranziție nu pot fi construite pe spatele celor mai vulnerabili. Fără o reformă echilibrată și social compensatorie, mobilitatea individuală va deveni, din drept, un privilegiu.
Vasile Petrovan
