Dacian Julien Cioloș pare să-și fi recăpătat gustul pentru putere și manevre de culise. Se vorbește din nou despre revenirea sa într-o funcție de rang înalt, posibil chiar la Ministerul de Externe. Însă pentru mulți, numele său nu înseamnă decât oportunism politic, eșecuri în lanț și o serie de controverse care ridică serioase semne de întrebare despre caracterul și loialitatea sa.
„Mega-țeapa” dată PNL-ului în 2016
Una dintre cele mai discutate episoade rămâne trădarea din 2016. După ce a fost impus ca premier tehnocrat cu sprijinul președintelui Klaus Iohannis (după ce fusese omul lui Băsescu), Julien a fost susținut intens de PNL. Liberalii l-au promovat și l-au considerat „omul providențial” în campania electorală. În schimb, Julien a refuzat categoric să se înscrie în partid sau să își asume vreo responsabilitate comună. A preferat să-și lanseze propria structură, Platforma România 100, un proiect cu pretenții de reformare civică și morală, dar care a eșuat lamentabil.
Îmi amintesc cum senatorul Daniel Zamfir făcea haz de necaz: „Ne-am luat mega-țeapă. Ce s-a ales din fițuica aia numită Platforma 100?”. În fond, PNL și-a bătut singur cuie în talpă, dar totul a fost orchestrat rece și calculat de Julien, care i-a folosit, apoi i-a abandonat.
Auditul suspect de la Ministerul de Externe
În același mandat de premier, Julien a fost acuzat de o decizie gravă și suspectă privind auditul Ministerului de Externe. În loc să lase Curtea de Conturi să își facă treaba, a semnat HG 1006/2016, care încredința (ilegal) auditul unei firme private. O astfel de decizie – netransparentă și greu de justificat – a ridicat suspiciuni serioase legate de interesele din spatele manevrei, temere subliniată chiar de Bruxelles. De ce s-a ferit premierul tehnocrat de instituțiile clasice ale statului? Cui i-a servit acest artificiu? Întrebări care au rămas, firește, fără răspuns.
Legătura stranie cu Emmanuel Macron
În perioada în care a condus grupul Renew Europe în Parlamentul European, Julien a fost perceput drept „omul lui Macron”. Alinierea sa totală la agenda președintelui francez i-a adus putere la Bruxelles, dar și o etichetă incomodă în România. Într-un climat politic dominat de axa Berlin–București, francezofilia sa ostentativă l-a transformat într-un pion incomod pentru Klaus Iohannis. Mai grav, mulți l-au acuzat că nu mai reprezintă interesele românilor, ci doar comenzile venite din afară.
De exemplu, Dacian Julien Cioloș s-a numărat printre susținătorii Raportului Matic, care abordează „situația drepturilor sexuale și reproductive în UE din perspectiva sănătății femeii” și include controversata prevedere că și bărbații pot naște copii! Desigur, o atitudine profun creștin – ortodoxă.
Trecutul spiritual și „pata MISA”
Un episod din tinerețea lui Julien continuă să stârnească stupoare și scepticism. Se știe că a participat, în anii ’90, la cursurile de yoga ale Mișcării pentru Integrare Spirituală în Absolut (MISA), organizație condusă de Gregorian Bivolaru, ulterior condamnat penal și refugiat prin Europa. Deși a negat apartenența formală la MISA, legăturile sale cu acest cerc ezoteric nu au fost niciodată complet lămurite, chiar dacă există imagini care vorbesc. Pentru un politician care pretinde moralitate și rigoare, această asociere este mai mult decât stânjenitoare, este compromițătoare.
Un lider politic cu proiecte eșuate
După tentativa de salvare a USR-PLUS, același Julien a fost ales președinte al formațiunii în 2021. Dar în doar câteva luni a demisionat, invocând „diferențe de viziune”. Realitatea? Nu a reușit să convingă pe nimeni. A urmat REPER, o nouă structură politică pe care a lansat-o cu pretenții mari, dar care s-a ofilit înainte să prindă contur. În cele din urmă, a ajuns un simbol al eșecului politic: un tehnocrat reciclat la nesfârșit, fără bază electorală, fără susținere reală în România și, mai ales, fără coloană vertebrală.
Concluzie? Dacian Julien Cioloș este un politician care a eșuat în aproape toate misiunile pe care și le-a asumat. A trădat încrederea celor care l-au promovat, a navigat prin interese străine de România și a cultivat o imagine de om „curat”, dar cu prea multe umbre. Revenirea lui în fruntea Externelor ar fi nu doar o greșeală politică, ci un semnal că România nu a învățat nimic din greșelile trecutului.
Vasile Petrovan
