Există momente în politica românească în care realitatea pare să sfideze propriile reguli pe care le proclamă. Așa arată și situația de acum: președintele României anunță numirea într-o poziție-cheie a unui om aflat sub urmărire penală. Ironia este că exact cei care au strigat, odinioară, „fără penali în funcții publice”, sunt astăzi actorii unei scene în care acest principiu devine o simplă lozincă uitată în sertar.
Administrația prezidențială a publicat lista noilor consilieri, iar printre aceștia se află și Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății, figură emblematică a USR. El primește acum rolul de consilier onorific pentru „reziliență, inovație și solidaritate europeană”. Funcția începe astăzi, 17 noiembrie, fără niciun preambul, ca și cum numirea ar fi un gest obișnuit, lipsit de semnificații politice sau morale.
Privită însă în context, această numire deschide din nou dosarul care nu vrea să dispară, cel legat de achizițiile uriașe de vaccinuri anti-COVID, un contract care a produs, conform estimărilor inițiale, un prejudiciu de aproximativ un milard de euro. DIICOT a deschis în 2022 o investigație vizându-i pe Vlad Voiculescu, pe Ioana Mihăilă și pe Andrei Baciu. Ulterior, după aprobarea cererilor de urmărire penală de către președintele Klaus Iohannis, dosarul a fost transferat la DNA. Prejudiciul estimat a crescut treptat, până când toate livrările au fost finalizate, iar dosarul, cel puțin teoretic, a devenit complet.
Și totuși, de trei ani, dosarul zace în sertare, fără sechestru, fără finalitate, fără ecou public. Tăcerea instituțională contrastează puternic cu zgomotul politic al numirii proaspete. În plus, schimbările de procurori, pensionările subite și liniștea suspectă care plutește peste această investigație dau senzația unei operațiuni lente, atent dozate, în care timpul devine aliat al celor cercetați.
Numirea lui Vlad Voiculescu, laolaltă cu alte figuri din aceeași zonă ideologică, pare să facă parte dintr-o strategie vizibilă: popularea instituțiilor cu oameni loiali din USR, ONG-iști accesibili și, eventual, vulnerabili. O rețea de personaje fidele, construite pe criterii mai curând politice decât profesionale, se instalează discret la vârful statului. Se repetă aceeași rețetă veche, numai ambalajul este nou. Sub cuvinte precum „reformă”, „eficiență”, „transparență”, se conturează o infrastructură de control și influență.
Este un exercițiu de putere primitiv și previzibil, nu se bazează pe idei, ci pe plasarea oamenilor „noștri” în locurile „potrivite”. Iar publicul asistă la un spectacol jucat de personaje care psunt convinse că a venit, în sfârșit, momentul lor de a se așeza confortabil în structurile statului.
Vlad Voiculescu afirmă, în declarația de după numire, că își va folosi experiența pentru a ajuta la reconstrucția unei relații mai oneste între instituții și cetățeni, subliniind că funcția este onorifică și neremunerată. Ce nu spune, pentru că nu e cazul să spună, este faptul că mandatul de europarlamentar, pe care îl păstrează, îi aduce oricum venituri considerabil mai mari decât orice poziție de consilier. O informație aparent secundară, dar relevantă pentru a înțelege de ce această funcție este prezentată ca „onorifică”.
Pentru cei care au uitat, Vlad Voiculescu este cel care a propus parteneriatele public-privat în sănătate, susținând sus și tare că nu dorește privatizarea CNAS. Desigur, când un privat îți construiește spitalul, îl administrează și facturează statului fiecare șurub, e clar că nu are absolut nicio legătură cu privatizarea, e doar o coincidență… pe termen lung.
În final, ceea ce rămâne este sentimentul că asistăm la un joc dublu, jucat cu aceeași naturalețe cu care se rostesc slogane în campanie. Un joc în care integritatea devine negociabilă, iar promisiunile devin simple decoruri. Iar noi, cei din afara cercului sacru, suntem lăsați să privim cum principiile se dizolvă, rând pe rând, în spatele unor gesturi politice care se vor a fi firești, dar care ascund în spate o logică greu de ignorat.
Vasile Petrovan
