„Cândva, pe aici curgea un râu”… Așa începe povestea celebrului film „A River Runs Through It” (1992), regizat de Robert Redford, o peliculă distinsă cu Premiul Oscar pentru imagine care a emoționat generații întregi de iubitori de natură și de film. Filmul este un veritabil poem vizual despre generații care își urmează destinul, profund legat de cel al unui râu plin de viață, dar care, încet și inevitabil, se îndreaptă spre moarte. În drumul său, râul duce cu el ființe, destine, povești și vise, o lume întreagă. Iar lumea care rămâne devine, desigur, mai tristă, mai săracă, mai lipsită de speranță.
În cazul băimărenilor, însă, povestea curge în sens invers. Râul Săsar sau „Râul Doamnelor” , așa cum a fost cunoscut în perioada medievală, traversează municipiul Baia Mare de la est la vest, fiind un veritabil axis urbis. Iar evoluția sa recentă contrazice tiparul filmului lui Robert Redford, deoarece nu asistăm la o degradare, ci la o fericită revenire. De la o moarte aparent fără speranță, iremediabilă și definitivă, râul se îndreaptă astăzi către o viață nouă, surprinzătoare și cât se poate de reală. Este ca o vietate care se încăpățânează să-și facă simțită prezența printre noi și să ne îmbogățească existența prin frumusețe. Ne vorbește în felul său special și, parafrazând celebrul titlu al filmului lui Robert Redford, ne atrage atenția că „Acum, pe aici curge un râu”. Iar noi descoperim, cu uimire, manifestări ale vieții cu care nu eram obișnuiți și, poate mai important decât orice, bucuria neașteptată pe care acestea o trezesc în noi.
Considerat unul dintre cele mai poluate râuri din România în anii de glorie ai industriei de extracție și prelucrare a minereurilor neferoase, râul își revine treptat. Astăzi, trăiește și adăpostește viață. Locuitorii orașului se bucură din nou de prezența peștilor, a păsărilor și, uneori, chiar a castorilor sau vidrelor, vizitatori ocazionali, dar spectaculoși, care animă albia râului chiar în inima orașului. Privite ca simple curiozități la început, aceste vietăți au devenit treptat prezențe constante, spre marea bucurie a copiilor și a băimărenilor iubitori de natură. Este, fără îndoială, un privilegiu să locuiești într-un oraș care îți oferă șansa de a admira eleganța unei păsări în timpul unei plimbări obișnuite sau chiar în graba zilnică. Uneori, câteva clipe de natură sunt suficiente pentru a ne lăsa sufletul să evadeze într-o zonă de liniște și frumusețe.
Având în vedere interesul tot mai mare al băimărenilor pentru viața de pe râul Săsar, vă invităm la o incursiune mai profundă în această lume. În săptămânile următoare, vom prezenta, pe rând, specii care pot fi observate pe sectorul urban al râului, fie ca locuitori permanenți, fie ca vizitatori ocazionali, dar la fel de spectaculoși. Astăzi, despre:
Rața mare (Anas platyrhynchos)
O simplă plimbare pe malul Săsarului sau o oprire pe unul dintre poduri este suficientă pentru a observa această pasăre. Rața mare (Anas platyrhynchos) este specia de rață cel mai frecvent întâlnită aici, indiferent de anotimp, fiind o prezență atât de obișnuită încât majoritatea oamenilor o recunosc deja.
După cum sugerează și numele, este o rață de talie mare, cu o lungime a corpului de 50–60 cm și o greutate medie cuprinsă între 735 și 1800 g. La păsările adulte, diferențele dintre sexe sunt evidente. Masculul are un aspect spectaculos, cu cap și gât verde metalic și piept castaniu,
în timp ce femela are un colorit general maroniu, cu dungi și pete, care îi asigură un bun camuflaj în fața prădătorilor.
Rața mare este o specie comună, cu o arie largă de răspândire. Cuibărește pe întreg teritoriul României, de la zonele joase ale Dunării și Deltei până în regiunile submontane. Este o specie foarte puțin pretențioasă în ceea ce privește condițiile de trai. În perioada de cuibărit ocupă orice habitat acvatic care oferă un minim necesar. Are nevoie de o suprafață de apă și maluri cu vegetație. Astfel, habitatele urbane precum lacurile de agrement, râurile sau canalele, devin locuri frecvent utilizate.
În România, inclusiv în zona noastră, este prezentă pe tot parcursul anului. În sezonul rece formează aglomerări importante pe apele deschise, în special pe cele care îngheață mai greu. Aceste grupuri pot ajunge la mii sau chiar zeci de mii de exemplare și includ atât păsări locale, cât și exemplare venite din nordul continentului pentru iernare. În zona Maramureșului, locurile potrivite pentru astfel de concentrații sunt lacul de balastieră Apa, râul Someș și, așa cum s-a putut observa în această iarnă, chiar râul Săsar.
Rața mare are un regim de hrănire omnivor, consumând atât hrană de origine vegetală, cât și animală. Fiind o rață de suprafață (nu se scufundă), se hrănește în ape puțin adânci sau în apropierea malului, filtrând cu ciocul materia organică din care reține hrana formată din plante acvatice, nevertebrate și, uneori, pești mici. Se poate hrăni și pe uscat, în apropierea apei sau pe terenuri cultivate. Este o zburătoare foarte bună, astfel că deplasările între locurile de refugiu și cele de hrănire sunt frecvente.
Cuibărește de regulă în vegetația din apropierea apei, dar ocazional și în scorburi sau, în mediul urban, pe clădiri, balcoane, terase ori acoperișuri. Perioada de reproducere începe în luna februarie, iar depunerea celor 9–13 ouă are loc în a doua parte a lunii martie, începutul lunii aprilie. Femela clocește singură, în timp ce masculul supraveghează zona pentru a detecta eventualii prădători. Puii ies din ou după 26–28 de zile și își urmează mama pe apă, rămânând în preajma acesteia până la sfârșitul sezonului. Pe anumite porțiuni ale Săsarului, albia este săracă în vegetație, motiv pentru care numărul perechilor care cuibăresc este, cel puțin deocamdată, destul de redus.
Majoritatea raselor de rațe domestice își au originea în această specie. Ocazional, pot avea loc împerecheri între exemplare sălbatice și domestice, ceea ce explică apariția unor păsări cu aspect sau colorit neobișnuit printre celelalte rațe.
Deși este o specie adaptabilă și puțin pretențioasă, distrugerea și degradarea habitatelor acvatice reprezintă cea mai serioasă amenințare. În cazul Săsarului, principalele riscuri sunt poluările accidentale, lucrările în albie și viiturile din perioada de reproducere. De asemenea, hrănirea constantă cu pâine poate duce la îmbolnăvirea păsărilor.
Prof. Alexandru Laposi
Sursa FOTO: Gabriel Timariu
Dacă v-a plăcut această primă incursiune în lumea vie a râului Săsar și modul în care natura își face simțită prezența chiar în inima orașului nostru, vă invităm să continuați călătoria alături de noi, pentru că în următorul episod vom descoperi Rața mică (Anas crecca), a doua specie de rață ca prezență numerică pe râul Săsar, o pasăre mai discretă, dar la fel de fascinantă și adaptată vieții urbane. În fiecare sfârșit de săptămână vom publica câte un nou episod, un foileton al naturii urbane din Baia Mare, realizat cu sprijinul prof. Alexandru Lapoși.
Vasile Petrovan
Citește și:
Râul Săsar, refugiu de iarnă pentru păsări. Lecția naturii explicată de ornitologul Alexandru Lapoși
