A fost una dintre acele zile în care îți dai seama că ideea de conviețuire nu este un concept abstract, ci o realitate vie, respirabilă, care se construiește prin gesturi simple, prin cuvinte rostite cu grijă și prin bucuria de a fi împreună. Am fost invitat la serbarea Zilei Minorităților din România, organizată de Uniunea Armenilor din România – filiala Baia Mare, un eveniment care a reușit să fie, în același timp, festiv, profund și discret emoționant.
Într-un cadru cald, prietenos, departe de rigiditatea manifestărilor oficiale, s-au adunat reprezentanți ai mai multor minorități care dau culoare și substanță acestui spațiu românesc: armeni, maghiari, germani, slovaci, evrei și polonezi. Nu a fost vorba despre o simplă înșiruire de etnii, ci despre oameni care se cunosc, se respectă și care, pentru câteva ore, au ales să își celebreze împreună identitatea și apartenența.
Evenimentul a debutat cu o serie de alocuțiuni, deschise de președintele Uniunii Armenilor din Maramureș, domnul Gădălean Sorin, care, în calitate de moderator, a reușit să fixeze tonul întâlnirii: unul al deschiderii, al dialogului și al recunoștinței față de diversitatea care ne definește.
Nu a fost un discurs solemn în sensul rigid al cuvântului, ci mai degrabă o invitație la reflecție și la comuniune, spusă cu naturalețe și echilibru.
Un moment aparte, încărcat de o liniște specială, a fost rugăciunea rostită de preotul Orban István Dániel, din Tăuții Măgherăuș.
A fost o rugăciune pentru membrii minorităților care au plecat dintre noi, un gest simplu, dar profund, care a adus în sală o emoție reținută.
Pentru câteva clipe, diferențele culturale și lingvistice au dispărut, lăsând loc unei tăceri comune, în care fiecare și-a regăsit propriile amintiri și pierderi.
A urmat intervenția domnului profesor Victor Vaum, care a vorbit despre necesitatea interculturalității, nu ca slogan, ci ca practică zilnică. Ideea că identitatea nu se diluează prin dialog, ci se îmbogățește, a fost una dintre concluziile care au rămas în aer, ca o lecție discretă, dar esențială.
În aceeași linie, domnul Walter Ubelhart a subliniat importanța înțelegerii interetnice și a prezentat volumul „101 Minuni de la Capătul lumii – Băiuț, Maramureș, România”, tradus în limba germană, o carte publicată sub egida Direct Mm, care, dincolo de conținutul său, devine un simbol al circulației ideilor între culturi.
Evenimentul a avut și o notă de surpriză și rafinament: o degustare de vinuri, însoțită de o poveste spusă cu pasiune de Alexandra Banci.
Vinul a devenit, pentru câteva momente, un pretext pentru dialog,
pentru zâmbete și pentru acel tip de apropiere care se naște firesc în jurul unei mese comune.
Partea artistică a serii a completat perfect atmosfera. Poeziile recitate, atât în limba armeană,
cât și în limba română de Alexandra Câmpean,
au demonstrat cât de firesc poate coexista sensibilitatea în mai multe limbi.
Muzica a curs apoi natural, cu formația Florin Ștefan Band, cu copiii din grupul Lira
și cu deja cunoscuta cântăreață Mona Mova, participantă la „Vocea României”, care au reușit să creeze un fundal sonor viu, cald, fără ostentație.
Pe parcursul întregii seri, se vorbeau mai multe limbi, dar atmosfera era una singură. O atmosferă de respect, de deschidere și de bucurie autentică. Nu a fost o celebrare a diferențelor ca delimitare, ci o celebrare a diferențelor ca punți. Un eveniment care a arătat că diversitatea nu este o problemă de gestionat, ci o bogăție de trăit.
Vasile Petrovan
