La numai 16 ani, Anca Pătrășcoiu a reușit ceea ce niciun înotător român nu izbutise până atunci: să urce pe podiumul Jocurilor Olimpice. Pe 3 august 1984, în bazinul olimpic din Los Angeles, sportiva originară din Baia Mare a câștigat medalia de bronz în proba feminină de 200 de metri spate, oferind României prima medalie olimpică din istoria înotului.
Tânăra înotătoare a încheiat finala cu timpul de 2 minute, 13 secunde și 29 de sutimi, fiind depășită doar de olandeza Jolanda de Rover, campioana olimpică, și de americanca Amy White, medaliată cu argint. Cealaltă reprezentantă a României în finală, Carmen Bunaciu, s-a clasat pe locul al șaptelea.
Performanța a fost cu atât mai impresionantă cu cât Anca Pătrășcoiu avea doar 16 ani și zece luni și se afla la prima sa participare olimpică. Pregătită de antrenorul Gheorghe Demeca, unul dintre oamenii care au construit puternica școală de înot de la Baia Mare, adolescenta a transformat o finală dominată de sportive cu experiență într-unul dintre momentele de referință ale sportului românesc.
Înaintea cursei, o mare parte a atenției era îndreptată către Carmen Bunaciu, considerată principala speranță a delegației române. Anca Pătrășcoiu a produs însă surpriza și a reușit să câștige bronzul de pe culoarul întâi, confirmând valoarea unei generații formate într-un centru de natație aflat departe de marile capitale sportive ale lumii.
Medalia de la Los Angeles nu a rămas un succes izolat. Pătrășcoiu a participat și la Jocurile Olimpice de la Seul, în 1988, iar în 1987 a câștigat argintul european alături de ștafeta României de 4×200 de metri liber. Totuși, bronzul din 1984 rămâne performanța care i-a asigurat un loc aparte în istoria sportului național.
Reușita băimărencei a deschis drumul unei serii de rezultate importante pentru natația românească. În anii care au urmat, Noemi Lung, Diana Mocanu, Beatrice Cîșlaru, Camelia Potec, Răzvan Florea și, mai târziu, David Popovici au dus mai departe această tradiție. Prima filă a poveștii olimpice fusese însă scrisă în 1984, de o adolescentă din Baia Mare care a avut curajul să creadă că poate ajunge printre cele mai bune înotătoare ale lumii.
Bronzul Anei Pătrășcoiu nu a fost doar o medalie. A fost momentul în care înotul românesc a înțeles că podiumul olimpic nu mai reprezenta un vis îndepărtat, ci o destinație posibilă. Iar drumul spre acel podium a început la Baia Mare.
NOTĂ: Finala feminină de 200 m spate s-a disputat pe 4 august 1984, la ora 17:40, ora locală din Los Angeles. Data de 3 august s-a răspândit printr-o eroare preluată succesiv de publicațiile românești, nu din cauza fusului orar. În concluzie, chiar dacă documentele oficiale indică data de 4 august dar de peste patru decenii momentul este evocat în România la 3 august, păstrăm și noi tradiția și îi urăm Ancăi Pătrășcoiu multă sănătate, bucurii și respectul pe care îl merită pentru performanța sa istorică.
Sursa FOTO: Facebook Anca Pătrășcoiu
Vasile Petrovan
