Costică Buceschi o va antrena pe SCM Craiova - 4 minute în urmă
18 februarie 1930, ziua când a fost descoperită planeta Pluto - 40 minute în urmă
Prognoza meteo Maramureș, miercuri 18 februarie 2026 - 2 ore în urmă
Știința Explorări, înfrângere în minimum de seturi acasă - 12 ore în urmă
În Parohia Săcălășeni se organizează un atelier de confecționat mărțișoare - 13 ore în urmă
„Săptămâna colorată”- învățare prin culori la Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” Baia Mare - 13 ore în urmă
Programul SOFIT prinde contur la Centrul de Zi „Luchian” din Baia Mare - 14 ore în urmă
Amical pierdut de CS Minaur în fața lui CFR Cluj - 14 ore în urmă
Andreia Ștef creează versuri și melodii originale pentru artiști: „Pentru mine, muzica și poezia nu sunt lucruri separate, ci două forme ale aceleiași inimi care bate în ritmuri diferite” - 15 ore în urmă
O femeie care a murit în pandemie a fost descoperită abia acum - 15 ore în urmă
Oare nu e prea mult? Jurnaliști uciși, libertatea presei redusă la tăcere
Într-o lume care pretinde că apără libertatea presei, un nou episod zguduie fragila linie dintre jurnalism și țintire deliberată. Anas al-Sharif, unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști Al Jazeera din Gaza, a fost ucis, împreună cu patru colegi, într-un atac aerian israelian duminică noaptea, lângă spitalul al-Shifa. Șapte oameni au murit în total. Oficial, era „o celulă Hamas”. Neoficial, era un reporter care încă mai spunea lumii ce se întâmplă.
Al Jazeera a condamnat atacul ca pe o încercare disperată de a reduce la tăcere ultimele voci din Gaza. Forțele de Apărare ale Israelului susțin că dețineau informații și documente care îl legau pe al-Sharif de atacuri cu rachete. Organizațiile internaționale pentru libertatea presei spun că aceste acuzații sunt nefondate și că modelul de a eticheta jurnaliștii drept „militanți” fără probe este deja un tipar periculos.
„Jurnaliștii sunt civili și nu trebuie vizați. Cei responsabili trebuie trași la răspundere”, afirmă Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor. ONU vorbește de „atac flagrant”, iar Sindicatul Jurnaliștilor Palestinieni numește incidentul „o crimă sângeroasă”.
Anas al-Sharif, 28 de ani, își pierduse tatăl într-un atac israelian cu un an înainte. Refuzase să părăsească Gaza, chiar și după ce fusese acuzat public de armata israeliană. Cu doar câteva minute înainte de moarte, posta pe X: „Bombardamente intense și concentrate lovesc zonele de est și sud ale orașului Gaza”. Acum, vocea lui nu se mai aude.
În loc să fie un punct de reflecție pentru protejarea libertății presei, tragedia riscă să devină încă un episod într-un șir de justificări oficiale și acuzații reciproce. Și totuși, în fața unui jurnalist ucis pentru că a relatat realitatea, întrebarea rămâne: oare nu este prea mult?
Vasile Petrovan








