Schimbările politice nu sunt niciodată ușor de digerat, mai ales atunci când ele vin dintr-o direcție care părea, până ieri, stabilă. După victoria lui Péter Magyar și înfrângerea lui Viktor Orbán, reacția Moscovei nu a întârziat. Dar ceea ce a urmat spune mai mult decât o simplă supărare diplomatică. Spune o poveste despre cum se schimbă prieteniile peste noapte. În această dimineață, Dmitri Peskov a rostit o frază care a atras imediat atenția:
– „Ungaria este o țară neprietenoasă.”
Atât de simplu. Atât de direct. Motivul?
– „Ea susține sancțiunile împotriva noastră.”
Și, brusc, o țară care ani la rând a fost prezentată ca „vocea rațiunii” în Europa, un partener de dialog pentru Moscova, devine neprietenoasă. Întrebarea firească a venit chiar din partea jurnaliștilor ruși: această relație apropiată era, de fapt, cu Ungaria sau doar cu Orbán? Răspunsul lui Peskov a fost, poate fără să vrea, extrem de sincer:
– „Cu el am purtat un dialog.”
Aici se rupe firul poveștii. Pentru că, în realitate, nu vorbim despre o relație între state, ci despre o relație personalizată, legată de un lider. Iar când liderul pleacă, prietenia dispare și ea. Dacă ne uităm înapoi, la modul în care presa rusă a comentat alegerile, lucrurile devin și mai clare. Ieri dimineața, optimismul rusesc era total. Agenții precum RIA Novosti construiau o realitate în care victoria lui Orbán era aproape sigură. Se vorbea despre scenarii, despre provocatori, despre intervenții externe:
– „Presupun că aici au sosit agenți provocatori care, după alegeri, dacă partidul Tisza va pierde, vor ieși pe străzi și vor începe să incendieze mașini, tomberoane de gunoi.”Cu alte cuvinte: dacă apar proteste, ele nu sunt reale. Sunt „organizate”.
În paralel, presa îl amplifica pe Orbán. News.ru și alte publicații îi mediatizau mesajele:„Suveranitatea nu le poate fi luată maghiarilor.”„Premierul Ungariei a declarat că a venit la alegeri pentru victorie.” Totul era construit ca o poveste simplă: liderul puternic, atacat de Occident, dar hotărât să câștige. Apoi au venit rezultatele.
Prezență mare la vot. Diferență clară. O schimbare pe care nu o mai puteai ignora. Și, ca la un semn, discursul rusesc s-a schimbat. Pe platformele apropiate de Kremlin, precum „Dva Mayora”, au apărut întrebări: „Eurobirocrații îl vor doborî pe Orbán?” și explicații: „La Bruxelles există o idiocrație a birocraților care vor depune toate eforturile pentru ca Orbán să plece de la putere.”
Nu mai era vorba despre alegători. Despre vot. Despre oameni. Era vorba despre un „sistem” care decide în locul lor. Postul Țarigrad TV a mers și mai departe: „Mita a fost dată sub formă de subsidii de stat pentru reprezentanții nevoiași ai vechiului popor nomad.” Fără dovezi. Dar cu multă convingere. În final, a venit și concluzia oficială a propagandei, prin vocea Margaritei Simonyan de la Russia Today:
– „Vor măslui alegerile, și gata. Așa cum se întâmplă peste tot în Europa acum.”
Este, de fapt, cheia întregii povești. Dacă rezultatul nu convine, atunci nu este real. Este „măsluit”.
În tot acest timp, Péter Magyar transmite un mesaj mult mai simplu și, poate, mai realist: „Vom purta negocieri, dar prieteni nu vom deveni. Voi extinde cooperarea politică cu Grupul de la Visegrad.” Adică mai aproape de Europa Centrală. Noul lider nu rupe complet relația. Nu închide uși. Dar nici nu mai vorbește despre apropiere.
Interesant este și contrastul internațional. Din partea apropiaților lui Orbán, precum Donald Trump sau JD Vance, liniște. Imaginați-vă ce înseamnă pentru vorbărețul președinte american să tacă. În schimb, Barack Obama a reacționat clar: „Victoria opoziției din Ungaria, ca alegerile poloneze din 2023, e o victorie pentru democrație, nu doar în Europa, ci în întreaga lume.” Două lumi, două interpretări complet diferite.
Privind tot acest tablou, lucrurile devin, de fapt, foarte clare. Pentru Moscova, Ungaria nu s-a schimbat ca țară. S-a schimbat ca direcție. Iar în momentul în care direcția nu mai este convenabilă, eticheta apare rapid: „neprietenoasă”. Poate că aici e și ironia. Pentru că, mai nou, prietenia în politică nu ține de popoare, nici de istorie, nici de valori.
Sursa FOTO: TASS
Vasile Petrovan
