Am creat – împreună cu Dorina Coman, alți (pseudo)inițiatori să se abțină, dacă-s onești – și condus ”Glasul Maramureșului”, făcându-l liderul cotidienelor (pe vremea aceea, DEX consemna la plural forma cotidiane pentru ziare și cotidiene pentru problemele de zi cu zi; acum formele s-au unificat). Am încercat o vreme, împreună cu echipa, să avem în ediție o pagină a știrilor bune. Au ieșit doar câteva pagini, nici acelea întregi. Poate că atunci (1997 – 2006, adică anii de aur ai ”Glasului, oricât s-ar bosumfla absolut inutil unii tangențiali acelui demers, fie ei patronași sau condeieri lipiți ca marca de scrisoare) nici vremurile nu erau prea ofertante. Cert e că am reușit doar o rubrică a știrilor bune. Sunt consecvent și încă mai încerc să realizez – în mod onest, fără interpretări și manipulări – o astfel de pagină. Când ea va exista natural, fără forțări, matrapazlâcuri sau manipulări, atunci țara va fi pe șinele cele bune.
Mi-am dorit ca – dacă începutul de 2019 nu va evidenția știri bune – măcar să nu vină cu știri proaste. N-a fost posibil, decât prin amânare. Degeaba am consemnat doar incendiul fără victime din noaptea de revelion (incendiul nu e o știre bună, dar absența victimelor – da). Și am amânat altele. Pentru că în 1 ianuarie a apărut deja primul accident mortal: un bărbat de 60 de ani a fost accidentat mortal în Sighet, iar șoferul-autor a tulit-o fără remușcări. Apoi, ieri, în Săcel, o adolescentă de 17 ani a fost accidentată de un șofer cu trei ani mai mare decât ea. Iar în Bogdan Vodă, un bărbat de 44 de ani și-a rezolvat problemele vieții, apelând la ștreang. A lăsat în urmă o soție îndurerată, două școlărițe și un vlăstar de doi ani (noroc că fata lor cea mare apucase să se mărite). Chiar dacă cinci trăiesc și doar unul a plecat în lumea cealaltă, știrea n-are cum fi bună. Știri amânate degeaba, căci începutul de an nu e ăla din știri, ci e cel din realitate. Dar pentru un start de an parcă se acceptă un rabat. Mai ales că, pentru așa ceva, restul anului e rezervat politicienilor.
Mi-am pus speranța că o știre bună va ieși de la deszăpezire. Iarna a fost de treabă și a dat timp cât încape pentru toate pregătirile posibile. N-a fost să fie. A fost să fie jale, inclusiv în municipiul reședință de județ. Autoritățile sunt mereu surprinse de faptul că, dacă dau bani buni pentru deszăpezire, trebuie chiar s-o facă. Atunci unde-i gheșeftul?
Concluzia? Pagina știrilor bune să mai aștepte! Căci avea dreptate poetul Adrian Păunescu: ”Pe pământ avem de toate/ Și mai bune și mai rele […]/ Genii mari și frunți tembele/ Și-a putea şi nu se poate/ Şi noroi şi stele”. Doar că nici bardul de la Bârca nu a putut anticipa un asemenea dezechilibru, în favoarea ”celor rele”.
Ananei GAGNIUC
