Nunta care a avut loc la palatul princepelui Nicolae de la Snagov (evenimentul monden nr. 1 al acestui an) mi-a amintit secvențele de început ale filmului Nașul (seria l) de Francis Ford Coppola, cu Marlon Brando în rolul principal. O lume periferică prinsă în ceasul strălucirii ei maxime, reunită cu prilejul unei nunți. O lume de succes, plină de bani. Acolo e lumea interlopă, cu un mare deficit de educație (mai nimeni nu știe să poarte papillon-ul și tocurile de 11). Regula aici este: are dreptate cel mai tare; e o junglă urbană. Un clan – Corleone – care are în centrul ei un god-father (nașul). De el depind toate favorurile și nenorocirile.
Unde putea să-și facă nunta un parvenit care se idenfică, practic, cu sistemul, decât în palatul principelui Nicolae de la Snagov. Unde au fost găzduiți prinți, miniștri, șefi de state, inclusiv Gheorghiu Dej și Ceaușescu, ca si marele înaintaș, Ion Iliescu. Noua aristocrație (marile familii) vrea să își probeze rangul. Eroul nu este tatăl, ci fiul, o beizadea. Tatăl este fiul unui șef de post, milițian dintr-un sat sărac din Teleorman. El, un parvenit. În rolul principal – nașul politicii românești din ultimii ani, capo di tutti capi, Liviu Dragnea.
Peisajul uman a fost foarte asemănător cu cel din film. Întâi s-a observat opulența. Fiecare etalează la purtător ce averi a adunat până acum. Este o lume cu bani foarte mulți. Întâi avem o cohortă de mașini de lux ultimul tip. Apoi un escadron de bodyguarzi care fac filtru, sănu intre prostimea. Haine de firmă, doamnele în mare ținută – în rochii de seară, pantofii supraînălțați pe tocuri. Țopenie, maneliști, târlă multă și bijuterii scumpe. Așa arată coloana de masini, prin parbrize. Muzică a fost câtă poftești, dansul ca la carte. Mesele supra-încărcate cu bunătăți, icre, șampanie, somon fumé, fructe exotice cum se cade la asemenea ocazii. Tata socru (Marlon Brando /Liviu Dragnea) este fericit.
Ritualul unei nunți este cam același peste tot în lumea creștină. Diferența o face clientela. Cine umple mesele, cine se fâțâie pe ringul de dans, de coatele cui te freci. Apoi vin și darurile, care mai de care. La Snagov s-a văzut o lume așa-zis normală, onestă. S-ar zice elita, politicieni de vârf. Pe ăștia ai grijă să nu-i întrebi cum au făcut averile pe care le dețin in anno domini 2018. Se vorbește despre corupție, rapt, spolieri și, mai ales, boticul în robinetul statului român, adică în buget. În film, avem Mafia. Clanul Corleone patronat de crudul Naș căruia mulți îi pupă mîna. Au venit să fie aproape de patron la acest eveniment unic – Nașul își mărită fiica. În fundal se perfectează alianțe, se hotărăsc lovituri, se tocmesc afaceri, se țes intrigi și comploturi, se face politică multă.
Cele două grupuri – din film și din realitate – seamănă izbitor: interlopii americani din anii ’50 și comesenii din palatul de la Snagov. Reprezintă, de fapt, aceeași lume de origine periferică. Asemănările nu sunt deloc superficiale. Lumea românească este o lume de clanuri. Ele formează structura, osatura societății, nu instituțiile prevăzute de lege. Regulile le fac cumetriile, clientelismul, rudele, complicitățile de afaceri, consătenitatea. Famiglia!
Altă obervație – ce lux cinic și sfidător etalează acești așa-ziși politicieni, având în vedere că reprezintă cea mai săracă parte a României – lumpenii, țăranii, pensionarii, zilierii, cei fără meserii, analfabeții, pe cei care trăiesc din ajutoare sociale. E un contrast și o teribilă ironie a sorții. La o socoteală s-ar putea sa aflăm că un meniu a costat la Snagov mai mult decât pensia pe un an a amărâtului votant din Teleorman.
Așadar, în rolul lui Marlon Brando – Liviu Dragnea. Dacă acolo era un film, în România totul se petrece în realitate. Să nu zică nimeni că nu avem și noi ”faliții” noștri! Onoarea noastră a fost salvată. Thanks, Daddy.
Stelian TĂNASE – DESKREPORT
