Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Depresia la adolescenți: boală neurobiologică, risc real și responsabilitate adultă - 49 minute în urmă
La 28 de ani, „zimbrul” Alexandru Alexe și-a agățat ghetele-n cui - 1 oră în urmă
Elevii de la CENT Baia Mare, întâlnire cu echipa Aeroclubului Teritorial „Alexandru Papană” - 2 ore în urmă
Preșcolarii de la Grădinița Genesis au făcut o incursiune în epoca preistorică, la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș - 2 ore în urmă
Un mesaj pentru toți proprietarii de mașini din Baia Mare - 2 ore în urmă
Asociația ASSOC a organizat o acțiune de prevenire a sarcinilor de la vârste fragede la Colegiul Tehnic „George Barițiu” Baia Mare - 2 ore în urmă
Spitalul Municipal Sighetu Marmației deschide un al doilea cabinet de chirurgie pentru pacienți - 3 ore în urmă
Ziua internațională a nonviolenței în școli, marcată la Târgu Lăpuș - 3 ore în urmă
România se pregătește să introducă trenuri cu hidrogen - 5 ore în urmă
CS Minaur se desparte de patru jucători - 5 ore în urmă
Vacek – proză de Marian Ilea (XXI)
În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
21
În ianuarie şase a început frigul cel mare. A îngheţat apa. Nu puteai ieşi afară din casă. Pianul de Sus părea degerat. S‑au terminat lemnele. S‑au ars lotbe smulse din grajduri. Minele nu mai lucrau. A apărut diareea. De la brânza şi de la laptele cumpărate din Piaţa de Alimente. Boala lovise fără cruţare. Magazinele din centru erau în- chise. Oamenii ieşeau la closete. Îi lua cu frig. Simţeau arsura la păr- ţile de jos. După aia stăteau în case. Foloseau ligheanele. Au prins a căuta vinovaţi. Consilierii orăşeneşti n‑aveau nici un amestec. Bursa Metalelor din Londra, aşijderea. Muierea aia care‑i oferise oul lui Kollowitch, nema. Toate relele începuseră o dată cu sosirea episco- pului. Până atunci fusese linişte. Câte spunea omul acela, în altar, păreau frumos rânduite. Numai că nimic nu se împlinea. Şi‑atunci l‑au făcut mincinos. Au zis că fără el, fără ideile lui, ar fi fost mult mai uşor de trăit în Medio Monte. Nu aveau de gând să i‑o spună în faţă. Şi‑au zis că nu se pot bate cu el. Dar nici să rămână cu braţele în sân nu se cădea. Gheza Papp a fost cu ideea. La cârciuma lui Ackerman. I‑a şoptit‑o lui Ciril Petcu. Acela i‑a spus‑o lui Avram. Bătrânul a dus‑o până în ograda lui Gheorghe Ciobotaru.
„Eu îţi dau revolverul, că nu l‑am predat lui Vacek şi atâta”, i‑a zis ajutorul de miner lui Avram Petcu.
Avram Petcu i‑a dat revolverul fiului său, Ciril Petcu. Ciril Petcu l‑a luat şi l‑a dus lui Papp Gheza. Ciril Petcu i‑a spus lui Papp Gheza:
„A fost ideea ta, aşa că ai face bine să‑l ţii la tine”. Papp Gheza l‑a uns, l‑a reparat, a turnat plumbi pe potrivă. L‑a probat în dreptul galeriei de aeraj de la mina Josza Bela. Glonţul a prins a sfârâi, a se pierde în întunericul tunelului.
Papp Gheza a mers la casa Petcilor. L‑a luat în tindă pe Ciril. I‑a spus ceva la ureche. Ciril Petcu a intrat în casa lui şi a tatălui lui. S‑a uitat la nevastă. Muierea lucra la sobă. Mirosea a păstăi scoase din borcan. Ciril Petcu i‑a şoptit ceva la ureche lui Avram, tatăl lui. Avram Petcu s‑a ridicat din pat. Îl dureau şalele. S‑a încălţat cu greutate. I‑a spus fiului său: „Să mergem, Ciril”. Avram Petcu şi Ciril Petcu au ieşit în tindă. Acolo îi aştepta Papp Gheza, cu revolverul în mână. I l‑a arătat lui Avram Petcu. Acela s‑a uitat. A dat din cap. Au ieşit în stradă. S‑au dus la ajutorul de miner Gheorghe Ciobotaru. Avram Petcu a intrat în casă. Ciril Petcu şi Papp Gheza au aşteptat în tindă. Gheorghe Ciobotaru se aşezase la masă. Mazăre cu slană fiartă. Cas- traveţi muraţi la butoi. Mirosea a acritură. Avram Petcu i‑a şoptit ceva la ureche lui Gheorghe Ciobotaru. Acela a făcut ochii mari. I‑a spus lui Avram Petcu: „Lasă‑mă să mănânc”. A terminat cu mazărea. S‑a ridicat de la masă. A ieşit în tindă. În spatele lui era Avram Petcu. Afară îl aşteptau: Ciril Petcu şi Papp Gheza. Revolverul era în mâna lui Ciril Petcu. Gheorghe Ciobotaru a privit arma. Era ca nouă. A dat din cap. A spus: „În regulă, Gheza. Ai făcut o treabă bună”. Erau cea‑ surile opt şi douăzeci de minute. Către noapte. Unsprezece ianuarie. La orele nouă şi douăsprezece minute sosea în gara din Medio Monte trenul de persoane de la Budapesta. În acea seară, pe peronul gării, au fost împuşcaţi mortal: impiegatul Oragovici, negustorul de paste făinoase din Carei, Francisc Kelemen, Otto Regner şi Carol Sime din Berlin, veniţi la o vânătoare de mistreţi organizată de către domnul consilier orăşenesc Nistor. Pe peron a fost vânzoleală. Strigăte. Plân- sete. Spaimă. Sânge. Zăpadă. Au sosit în mare grabă doctorul Weber şi inspectorul‑şef al poliţiei Vacek Syrovy. Se trăsese dinspre depou. Focuri solitare. Bine ţintite.
La orele douăsprezece din noapte, Gheza Papp adormise. Ciril
Petcu stătea la taclale cu Avram Petcu, la gura sobei. Focul duduia. Gheorghe Ciobotaru făcuse o copcă în gheaţa ce acoperise râul. Se
aplecase fără spaime. Lăsase revolverul să se ducă la vale. Apoi se culcase, liniştit şi flămând.
La o săptămână de la atacul cu arme de foc, pe biroul inspectoru- lui‑şef al poliţiei din Medio Monte sosise plicul cu expertiza balistică efectuată la Viena. Se trăsese cu o armă de calibrul şase milimetri, fără a se putea specifica modelul.
(Va urma…)

Marian ILEA
Citește și















