Vacek – proză de Marian Ilea (V)

În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!

Când te plimbi pe bulevardul Regele Ferdinand, când priveşti vi- trinele, când răspunzi la saluturile negustorilor, când simţi că‑ţi creşte între inimă şi stomac mândria precum un bulgăre de seu luminos, n‑ai cum să nu fii mulţumit. Cam astea erau gândurile lui Vacek. Patrula cu călcătură de husar. Până şi‑n Pianul de Sus era linişte. Nu se întâmplase nimic deosebit. De când Vacek Syrovy păzea ordi‑ nea în Medio Monte nu se întâmplase nimic deosebit. Îşi putea scrie raportul fără ocolişuri. Lucrase în fiecare zi din luna martie. Ieşise în control pe la miezul nopţii. Inspectase posturile de comandă. Jan‑ darmii în termen îi ştiau de frică. Un oraş se conduce greu. Dacă nu impui regulile, disciplina se duce de râpă. În prima marţi a lunii, Vacek Syrovy îi scria directorului Departamentului Informaţii de pe lângă Ministerul de Interne. Se aşeza la biroul de lucru. N‑avea obiş- nuinţa uneltelor de scris. Îşi smulgea firişoare de păr scurte şi tari din nas. Se scărpina la subsuori. Nu permitea nimănui să‑l deranjeze. Subalternii păzeau uşa de la intrare. Domnul Vacek Syrovy, inspector şef al poliţiei din Medio Monte, îi scria domnului Ministru de Interne de la Budapesta.

Raport de activitate privind starea generală a populaţiei din Medio Monte în luna martie.

Probleme avute şi obiective stabilite pentru viitor

În atenţia domnului director general al Departamentului Informaţii:

Excelenţă şi domnule director general,

Luna martie a fost una extrem de ploioasă. Pârâurile din Pianul de Sus au înnămolit străzile. Subofiţerii din subordine au muncit cot la cot cu orăşenii pentru intrarea în normalitate. Nemulţumiri, îngri jorări sau frământări în rândul subordonaţilor nam avut. Moral şi material există o mulţumire generală şi deplină. Cum nau fost acte de indisciplină, nici măsuri nam luat pentru a le stopa. Starea disciplinară este exemplară. Voi continua supravegherea şi educa- ţia în orele de program.

Probleme minore au existat la jumătatea lui martie cu reanga- jatul Adler David, care nu şia achitat la timp datoria contractată faţă de persoana croitorului Ferenc Rakoşi. Am decis opt zile de carceră, după care lucrurile au reintrat în normal. Consider că mă- sura luată a dus la îndreptarea situaţiei. Cred că ar fi util ca inspec- torii şefi ai poliţiştilor să se intereseze din timp de eventualele datorii contractate de către reangajaţii lor, pentru a evita pe viitor astfel de situaţii neplăcute care ar produce neîncredere în sânul populaţiei faţă de întreaga instituţie pe care o servim cu toţii.

Modul de comportare a subordonaţilor în afara orelor de pro- gram a fost bun. Nu sau semnalat abateri. În concluzie, întregul personal a avut o bună conduită în afara orelor de serviciu pe tot parcursul lunii.

Starea sanitară a fost bună. Cât priveşte cei doi câini de însoţire care sunt folosiţi, nau obţinut nici un rezultat în orele lor de program. Referitor la: Abraham Dorotea şi Osterbaum David, despre care aţi întrebat, domnule director general, răspund: cei doi nu se află pe raza oraşului Medio Monte deoarece sunt cu totul necunoscuţi şi

nici măcar nau fost văzuţi de către nimeni, niciodată.

Domnule director general, vă anexez cele douăzeci şi opt de note informative întocmite de către informatorul Oragovici, lucrător la ghereta de lângă linia ferată. Toate sunt identice. Diferă doar data. Scriu o singură oară din cauză de economie de hârtie: „Azi, 12 mar- tie şi aseară, 11 martie, la toate trenurile ce am văzut cât am stat lângă gheretă nu am zărit nici un individ suspect ori care ar fi putut să devină suspect. Nici în gară, nici pe linie şi nici în tren. Şi mâine, 13 martie, mă voi duce la datorie şi vă voi informa. Cu respect, Oragovici”. Rog, domnule director general, a dispune deblocarea unei sume pentru plata acestei iscoade care nu dă de bănuit nimănui şi care îşi merită leafa.

În finalul raportului, domnule director general, vă prezint un caz deosebit pe care doresc al analiza cu priceperea şi iscusinţa care vă sunt recunoscute.

Menţionez că de câteva săptămâni a sosit în Medio Monte, cu hârtii în regulă pe care nu lea văzut nimeni, un domn Kollowitch cu calitate de episcop. Acesta sa apucat a trage de urechi pe toţi negus torii înstăriţi care au prăvăliile pe bulevardul Regele Ferdinand şi pe strada Malinovski din cauză că ar fi prea bogaţi. Acest lucru ciudat nu sa mai petrecut în Medio Monte. Rog a autoriza, domnule director general, supravegherea strictă a individului. Consider că se află în pericol liniştea oraşului pentru care muncim cu toţii. În acest scop am făcut primul pas reactivând o mai veche cunoştinţă personală din Bhorod Urgvar, ale cărui informaţii date au fost apreciate chiar de domnul ministru. Sursa se numeşte Grüntag Ma- uriţiu, de profesie bodegar, căsătorit cu Grüntag Felicia, ambii aso- ciaţi ai domnului Desideriu Brach. Rog a asigura pe calea oficială protecţia serviciului dumneavoastră pentru afacerile din Medio Monte ale celor menţionaţi.

Nota informativă a domnului Mauriţiu Grüntag adresată domnului Vacek Syrovy:

„Domnule Vacek, vă informez că la şedinţa cercului de lectură de pe lângă Episcopie, prezidată de către Kollowitch, al cărui membru activ şi cu aprobare şi la îndemnul dumneavoastră am devenit, am aflat că dinspre Kiev a pătruns pe teritoriul ceh un detaşament al spionajului rusesc pentru a culege informaţii de natură militară. Domnul episcop nea rugat să luăm aminte şi să nu ne lăsăm înşe- laţi de persoane străine. Cum în Medio Monte nu avem obiective de ordin militar, cred că îndemnul acestui ins ascunde ceva. Se crede că e vorba de opt indivizi de origine maghiară care au simpatii ruseşti. Conducătorul lor e un oarecare Peter Ludovic de treizeci şi cinci de ani, fost locotenent în armata noastră, de unde a fost con- cediat pentru nesfârşitele lui beţii. Insul sar fi născut la Madas, în Cehia, din părinţi intelectuali şi ar fi manifestat simpatii ruse încă de pe băncile şcolii de ofiţeri. Cunoaşte la perfecţie: ceha, franceza, engleza, germana, maghiara şi rusa. Are acte false pe numele unui inginer ceh decedat de curând. Dintre ceilalţi şapte sa discutat doar despre un oarecare Prohaszka, un tânăr de douăzecişişapte de ani, înalt, blond, subţire şi cu un neg de mărimea unei alune pe bărbie. Domnul Kollowitch nea atras atenţia că indivizii sunt complet raşi pentru a se putea deghiza la nevoie. Naş fi acordat atenţiune acestor informaţii, domnule Vacek, deoarece au fost citite de fiul unui cârciumar din Pianul de Sus, Eugen Ackerman, actualmente student în Drept la Budapesta, căci cunoscândul pe tatăsău pu- team bănui cinei odrasla. Cu toate acestea, mi sa părut ciudat că în data de şaptesprezece martie, către seară, în vreme ce mă plimbam prin parcul din faţa Episcopiei, dincolo de grădiniţam frobeliană, în colţul cu castani, numit Mayer, am observat un individ necunoscut şezând după o tufă. Şi la scurtă vreme a mai apărut un alt individ necunoscut. Am observat că ultimul sosit ia predat primului un sul de hârtie şi un pacheţel în formă de scri soare. Primul, primind acestea, a prins a înfăşura pacheţelul în sulul de hârtie şi ambele întro batistă în carouri închise la culoare, pe care a vârâto la sân. Am auzit cum ia şoptit colegului său cu o voce ce semăna cu un şmirghel care răzuieşte un metal: „Aici nu mă va căuta nimeni”. După aceea a scos pachetul din sân, la desfăcut, a luat sulul de hârtie, a învelit doar pachetul în batistă şi la vârât înapoi la piept. Sulul la pus întro valiză mică în formă de trusă de voiaj.

Al doilea individ ia spus primului că nu sa gândit că va fi atât de uşor de pătruns în Medio Monte. Din acel moment am început să dau crezare hârtiilor din care a citit Ackerman cel tânăr. Primul individ era de statură mică, îmbrăcat în haine de culoare maro cu dungi şi mai închise, pantofii îi avea albi, părul puţin cărunt, avea barbă în care nam crezut, căci miam amintit de vorbele lui Kollowitch care zicea că la o nevoie, pe faţa rasă se poate trage o barbă ori o mustaţă. Mai mult, lam văzut cum îşi pipăia barba din minut în minut, ceea ce mă întăreşte în credinţa că era falsă. Pe dosul mâinii avea un tatuaj. Al doilea individ era înalt, fără pălărie şi parcă avea un neg pe buza de sus, care se întindea ca o umbră pe jumătate nasul.

„Peter, ne întâlnim mâine noapte pe bulevardul Regele Ferdi- nand”, ia spus al doilea individ primului. „Să vedem dacă la Debre cen, Komarom şi Kosice au reuşit şi ceilalţi”, se auzi răspunsul.

Domnule Vacek, mai multe nu ştiu deoarece cei doi au plecat din parc, iar eu miam continuat plimbarea întreruptă, cu toate că nu mia mai tihnit. Rog a continua dumneavoastră cercetările. Cu res- pect, Mauriţiu Grüntag.”

Domnule director general, acestea sunt faptele. Poate veţi ajunge la concluzia că spusele lui Mauriţiu Grüntag sunt de domeniul fanteziei, dânsul nefiind întreg la minte. Rog a analiza şi a dispune în consecinţă. Problema pare încâlcită şi, cu tot respectul cuvenit, rog a prelua în analiză căci depăşeşte puterile unui inspectorşef al poliţiei.

Cu mulţumiri şi deosebită admiraţie, Inspectorşef Vacek Syrovy,

trei april, Medio Monte, la amiaz

(Va urma…)