Spirit maramureșean la Bistrița: Ionuț Uivaroși și Grupul Codrenii, într-un concert extraordinar de colinde - 2 ore în urmă
Omul potrivit, la locul potrivit: Sergent major Gabriel Petrovan, pompier al ISU Maramureș, a salvat un om care se înecase - 6 ore în urmă
Sera de acasă – cum îți aduce legume sănătoase pe masă tot anul? - 6 ore în urmă
O nouă ediție de titluri de stat Tezaur. Dobânzile sunt de până la 7,40% - 7 ore în urmă
Magia sărbătorilor a cuprins Târgu Lăpuș: Târgul de Crăciun a fost plin de lumină, colinde și bucurie - 7 ore în urmă
Magia Crăciunului și-a făcut simțită prezența în cadrul concertului de colinde desfășurat la Seini - 8 ore în urmă
La Colegiul de Arte din Baia Mare, copiii spun „Împreună prindem curaj” - 8 ore în urmă
Îndrăgitul eveniment „Crăciun în Maramureș” are loc în 20 decembrie, la Muzeul Satului din Baia Mare - 8 ore în urmă
Înotătorii de la CS Seini au cucerit numeroase medalii la Cupa Moș Nicolae 2025 de la Pitești - 8 ore în urmă
Festivalul de Colinde „Deschide ușa, creștine!” va avea loc și anul acesta, în comuna Fărcașa - 8 ore în urmă
Vacek – proză de Marian Ilea (IV)
În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
4
Vacek Iaroslav Syrovy, locuinţa de serviciu, două cămăruţe, nevastă, un coridor întunecos, o fereastră îngustă prin care lumina se strecoară pe limbile ceasornicului agăţat de perete, o bucătărie, toaleta din curte, ţărâna cu fire de iarbă. Denikin şi Lakota. Vacek ajunsese în Medio Monte cu o pijama în geanta de piele, doamna Thalmona cu o cămaşă de noapte. Denikin şi Lakota, înveliţi în cârpe colorate şi vechi. Vacek era poliţai. Inspector‑şef al organului din Bhorod Urgvar.
Locuise lângă fabrica de margarină. Pe drumul pietruit curgeau firi- şoare gălbui de grăsime. Vacek păşea pe caldarâmul tărcat ce‑i amin- tea de blănile de pisici. Ura felinele şi pe transportatorul de băuturi spirtoase Mauriţiu Grüntag, un chior care căzuse de copil într‑un ceaun mare de cafeu clocotit. Cafegiul nu‑l avusese aproape de suflet. Recunoscuse că o scurtă perioadă de timp avusese relaţii de amor cu Ilona Schwartz. După ce se întorsese din Praga. Trăise cu fata unui măcelar din Kosice până picase grea. Când Ilona se‑ngreunase, bă- trânul Grüntag prinse a nega în faţa fiecărui trecător că din relaţia lui cu împricinata se născuse micul şi urâtul Mauriţiu. Ilona Schwartz plânsese pe culoarele tribunalului matrimonial din Bhorod Urgvar. Urlase în sălile de judecată că tânărul Mauriţiu are nevoie de un pă- rinte. Că moşul Grüntag locuia împreună cu un slugoi mai tânăr. Că boşorogul Grüntag avusese relaţia de amor cu Ilona Schwartz. Că tot Grüntag o pusese să se împreuneze cu slugoiul. În vreme ce el privea fiecare împreunare şi o cronometra. Ca urmare, mai şoptise Ilona cea înlăcrimată, răspunzător pentru insultatul amorului era tot Grüntag. Ăla care ţinea o cafenea pe strada Aurarilor. Când l‑au ascultat şi pe slugoiul Markovits Rifku, tânărul cu pieptul scos din cămaşă precum o lişiţă, judecătorii au aflat pe deplin al cui fecior era viitorul trans- portator de băuturi spirtoase. Vacek mai ura şi propaganda comer- cianţilor şi presiunea la care îl supuneau funcţionarii intelectuali. Pe Lakota şi pe Denikin îi iubea. Pe nevastă‑sa o respecta. Cu protestul semnat de breslaşii din Bhorod Urgvar, adresat Consulatului German de la Praga şi Ministerului de Justiţie de la Budapesta, prin care se cerea destituirea domnului Vacek Iaroslav Syrovy din postul de poliţai–şef se ştersese la cur. În dimineaţa în care îl primise. Seara se răcorise cu berea ţâţoasei roşcate ce trăia cu transportatorul Grüntag. Dimi- neaţa următoare îl fugărise stomacul.
Traiul domnului Mauriţiu Grüntag se sfârşise în secunda în care pietroasa viitoare doamnă Grüntag îi şoptise domnului Vacek Iaros‑ lav Syrovy celebra frază pe care o cunoşteau toţi breslaşii din Bhorod Urgvar: „Întâi s‑o facem de două ori şi apoi s‑o facem, Syrovy!”.
„Virtutea va renaşte şi va domina trupul viitoarei doamne Grün- tag Felicia, iar noi vom condamna starea în care a adus familia ca familie şi oraşul ca oraş acest individ care restabileşte ordinea şi apoi conturbă liniştea”, strigase domnul Mauriţiu Grüntag în curtea inspectoratului de poliţie. Era însoţit de către prietenul şi colabora‑ torul său cel mai apropiat, domnul Desideriu Brach.
În minutele care urmară fusese arestat.
După ce folosise protestul breslaşilor, Vacek Iaroslav Syrovy îl privi cu scârbă. Îl reciti. Semăna cu caldarâmul scăldat în firişoarele de grăsime gălbuie ale fabricii de margarină. Trebuia întreprins ceva pentru oprirea scurgerilor.
„Îmbracă‑te cu hăinuţele dragi ţie, cu costumul verzaliu din lână, ăla cu picăţele alburii în stofă. Înnoadă‑ţi şireturile de la pantofiorii din piele de porc maro, Syrovy, piaptănă‑te, spală‑te pe dinţii ăia gal‑ beni cu găurele negre, pupă‑i pe Lakota şi pe Denikin, singurii din casa ta care n‑au nici o vină şi pregăteşte‑te”, îi spusese domnul Grüntag, în vis, domnului Vacek.
Fruntea lipită de obrăjorii lui Denikin, degetul arătător mângâind năsucul umed al lui Lakota. Domnul Vacek Iaroslav Syrovy se prăbu‑ şise lângă găleata plină cu apă de băut. Pe coridor. La miezul nopţii. În apă lumina becului din stradă tremura.
În sicriul din lemn masiv, stejar cu înflorituri, ploua. Pe faţa ne- bărbierită a inspectorului şef al poliţiei curgeau şiroaie. Domnul Vacek părea nervos. Îi apăruse o încreţitură la baza frunţii. Parcă i se îm- părţise pielea în două bucăţele groase şi rozalii de râmă, tocmai bune de prins peşte.
„Eu, Grüntag Mauriţiu, fiu ales al Bhorod Urgvarului, doresc ime- diata ştergere a monopolului băuturilor spirtoase, a taxelor pentru măturatul hornoaielor, haine şi cărţi, încălţăminte şi creioane pentru Denikin şi Lakota, aceşti doi orfani nevinovaţi care sunt obligaţi a frecventa şcolile, şi admiterea lor gratuită la alte şcoli superioare”, gâfâia domnul Grüntag Mauriţiu, parcă scufundat cu trupul, membrele şi capul într‑un ceaun mare de cafeu clocotit.
Auzind una ca asta, domnul inspector şef l‑a arestat încă o dată pe opăritul domn Grüntag.
La douăzeci decembrie, în acea zi friguroasă a anului una mie opt sute şi… la Praga, pe străzile paralele cu Vâltava, bătea un viscol ce trecea prin paltoanele întârziaţilor nopţii. În sala de catifea a localu- lui „Şuba lui Vacek” de lângă podul Carol, generalul rus Denikin a ţinut o conferinţă antiintelectualistă la care a asistat şi generalul ceh Syrovy, inspector şef al armatei de uscat. În local nu se vedea aproape nimic din pricina aburului produs de apa pregătită pentru cafeu, din uriaşul ceaun de care răspundea Moş Grüntag. Discursul a conţinut termeni duri condamnând situaţia existentă în Europa şi în Marea Rusie. Ascultătorii au aplaudat furtunos. Au plecat către case cu con- vingerea că munca va renaşte şi va domina prea multa minte a unora. Un grup de presiune alcătuit din intelectuali s‑a amestecat printre ascultători încercând să conturbe discursul generalului rus. La sem- nul discret al generalului ceh, organele de siguranţă au procedat la câteva arestări, restabilind liniştea.
Intelectualii cehi au anunţat, în data de douăzeci şi doi decembrie, că adună fonduri pentru sprijinirea familiilor celor arestaţi la localul
„Şuba lui Vacek” cu o zi în urmă. În cartierul Praga‑Zivkov s‑au strâns două lăzi cu alimente şi şapte sute cincizeci de keroane. Alimentele şi banii s‑au distribuit familiilor celor arestaţi.
„Îţi mulţumesc pentru creion şi hârtie, domnule Vacek”, zice Mau‑ riţiu Grüntag.
„Ne facem doar datoria pentru care luăm leafă”, zice domnul in- spector şef Vacek Syrovy.
„Dar ai fi putut să nu ţi‑o faci şi eu de aia îţi mulţumesc, domnule! Ori nu mai ai voie nici să mulţumeşti în ţara asta?”, zice cu năduf domnul Grüntag.
„Se poate mulţumi, domnule transportator, doar că eu sunt obli- gat să nu te cred, căci am citit scrisoarea pe care ai trimis‑o acolo sus”, zice domnul Vacek Syrovy.
„Deci de aia nu s‑a făcut nimic, domnule Vacek”, cade pe gânduri domnul Grüntag.
De la biroul inspectorului şef până la celula lui Grüntag e un grilaj de fier şi o vază din lut ars în care apa miroase urât.
Domnul Vacek Syrovy avea în seif fişele tuturor breslaşilor şi in- telectualilor din Bhorod Urgvar. „Ştiu şi laptele pe care l‑au supt strămoşii voştri”, zicea el de câte ori se întâlnea cu Desideriu Brach.
„Pe mine n‑aveţi cum mă aburi. Vă cunosc fiecare firişor de păr, chiar necrescut încă”, încheia rânjind inspectorul şef.
Şi totuşi… Vacek auzise păţania vânzătorului de paste făinoase din Komarom. Care fusese îngropat şi a doua zi deshumat. Groparul vă- zuse oarece semne de viaţă. Răposatul mai avea în el licăr de suflare. Domnul Vacek Syrovy îşi pierduse liniştea. Îşi strângea în braţe odras‑ lele. Se plimba prin casă fără rost. Întârzia la serviciu. Fierbea pe sobă ceaun după ceaun cu apă şi turna sâmburi nemăcinaţi de cafea. Îl scufunda pe Mauriţiu Grüntag în lichidul clocotind. Îl apuca de ceafă. Îl ridica. Se uita la trupul rozaliu pe care curgeau firişoare de lichid maroniu. Se îngreţoşa.
Vacek Iaroslav Syrovy trimisese cererea de transfer pe un post echivalent cu cel deţinut în cadrul poliţiei din Bhorod Urgvar. Primise numirea semnată de către Ministrul de Interne Pál Teleki. Era şef al poliţiei din Medio Monte.
„Domnule! A fost destul. În oraşul unde ai domnit după propria‑ţi plăcere era bună înţelegere. Până când ai apărut dumneata. Ai semănat seminţa urii, pizmei şi a intrigilor de tot felul. De‑acuma să‑ţi întinzi ghearele veninoase înspre alţii. Să strici şi să nimiceşti şi pe‑acolo. Eu, Mauriţiu Grüntag, vin şi te întreb pe tine, Vacek Syrovy: Quo usque tandem? Aşa că ar trebui să ai minte în căpăţână. Nu doar pălărie „per abundantem”. Şi consideră‑ne pe noi nevrednici să ne luminezi cu dânsa. Pentru aceea eu, unul dintre nefericiţii de care îţi băteai joc, spun: ogoaie‑te, Vacek, că de nu…” zise Mauriţiu Grüntag către Desi- deriu Brach. Felicia Syklodi izbucnise în aplauze şi în lacrimi. Seara, domnul Vacek Syrovy îşi luase calabalâcul. Pornise către Medio Monte.
(Va urma…)

Marian ILEA
Citește și















