Amintirile care se întorc doar seara - 31 minute în urmă
„Muzica este stilul meu de viață” – Adina Dunca, un munte de talent confirmat de premii excepționale - 1 oră în urmă
7 decembrie – ziua în care România a pierdut moștenirea lui Brâncuși - 3 ore în urmă
Concertul solemn de colinde „Domnul pe Pământ”, de la Catedrala Episcopală din Baia Mare, ajunge la cea de-a XXI-a ediție - 3 ore în urmă
Rezultate foarte bune pentru CSM Baia Mare la Cupa României Fitness Challenge – cadeți - 4 ore în urmă
Inițiativă rară a Penitenciarului Baia Mare – deținuți la masă cu familiile lor, în afara unității - 4 ore în urmă
Un eveniment de rezonanță internațională la Academia Română, Filiala Cluj-Napoca - 4 ore în urmă
Viktor Orbán se pregătește pentru „lumea de după război” - 6 ore în urmă
Autoturism furat din Ucraina, descoperit la Punctul de Trecere Siret - 7 ore în urmă
Târgul de Crăciun din Baia Mare, sub supravegherea polițiștilor - 7 ore în urmă
Marian Baroian și Ioan Bercu – doi oameni, un vis comun
În Baia Mare, oraș cu rădăcini adânci în istoria mineritului, se simte tot mai clar o nevoie care depășește pragul nostalgiei: dorința unei renașteri culturale constante, vii, care să aducă oamenii împreună. Adevărul este că toți caută mai mult decât evenimente ocazionale ori spectacole sporadice. Caută continuitate. Caută o formă de cultură care să respire odată cu orașul. Iar în această ecuație, o filarmonică nu ar fi doar o instituție, ci o inimă care pulsează, zilnic, prin muzică, educație și dialog cultural.
Deși Baia Mare are teatru, universități, fanfară, un liceu de artă, festivaluri, și o viață artistică efervescentă, oferta muzicală simfonică rămâne fragmentară, intermitentă. Evenimentele vin și pleacă, asemenea unor caravane culturale care trec și lasă în urmă promisiuni, dar nu un ritm constant.
Într-un asemenea context, o filarmonică ar deveni nu doar o scenă, ci un reper. Un loc unde sunetul și spiritul se întâlnesc, iar orașul capătă o identitate culturală completă.
Despre această idee, și despre felul în care ea poate deveni realitate, am discutat recent, la o cafea, cu doi oameni pentru care cultura nu este o podoabă, ci o datorie: Ioan Bercu, prim-vicepreședinte ANEVAR, și Marian Baroian, celebru expert criminalist cu peste trei decenii de experiență.
Două personalități diferite, dar unite de aceeași credință: că Baia Mare merită mai mult decât o agendă culturală temporară – merită o instituție permanentă a muzicii.
Conversația a început firesc, între gesturi cumpătate și priviri concentrate, dar a prins adâncime rapid. Am înțeles din primele minute că nu e vorba de visare, ci de planificare lucidă, de o idee care și-a găsit deja arhitecții.
„Baia Mare a fost mereu un oraș minier, un oraș al trecutului, care a modelat oameni, străzi, obiceiuri, dar acel trecut nu mai definește prezentul”, îmi spune Ioan Bercu, cu un ton cald, dar ferm.
„Astăzi contează oamenii care trăiesc aici, oameni care vor cultură, teatru, muzică, simfonii. Trebuie să le oferim ceea ce caută, aici, acasă, nu să le spunem să caute frumosul în alte orașe. Oferta muzicală existentă e fragmentară, ocazională. Avem nevoie de ceva constant, care să devină parte din viața orașului și să creeze un spațiu real de socializare culturală.”
Cuvintele lui Bercu au greutatea omului care știe că realitatea se schimbă doar prin construcție, nu prin lamentație. Iar când, la rândul său, Marian Baroian intervine, discursul capătă consistență istorică.
„Satu Mare și-a creat Filarmonica „Dinu Lipatti” în 1919, imediat după Primul Război Mondial, într-un an de lipsuri și nesiguranță. Dacă atunci, când resursele erau minime și oamenii abia supraviețuiau, s-a putut face cultură, de ce n-am putea și noi, acum, când avem toate condițiile?” – întreabă Baroian.
„România are astăzi 15 filarmonii, dar Baia Mare nu are niciuna. În schimb, orașul nostru găzduiește un bazin olimpic din cele 7 din România, un centru public de astronomie din cele 10, o bibliotecă remarcabilă, universități, teatre. Cum se face, atunci, că lipsește tocmai acea instituție care ar putea da consistență vieții culturale – o filarmonică ce ar transforma dorința în tradiție?”
Argumentul său nu e retoric, e logic, limpede , necesar. Și pentru prima dată în mulți ani, ideea nu s-a oprit la nivel de conversație: a prins conturul unui plan.
„Prima etapă este construirea ideii”, explică Bercu, „promovarea ei în comunitate, implicarea autorităților locale și a instituțiilor deja existente. Trebuie să pornim de la oameni și pentru oameni.”
Este o strategie articulată, care se sprijină pe realități, nu pe utopii. Și, după cum am aflat, procesul a început deja.
„Prefectul Florian-Valeriu Sălăjeanu se arată deschis proiectului și îl sprijină cu 110%”, mi-au spus. Un semnal de încurajare concret, care dă forță inițiativei.
Mai mult, există deja propuneri tangibile: aducerea stagiunii filarmonice sătmărene la Baia Mare, ca etapă de tranziție, un proiect-pilot care ar permite comunității să simtă ce înseamnă, de fapt, o filarmonică activă. „Un pas firesc, vizibil, care ar demonstra că necesitatea există, că publicul e pregătit, iar orașul are resursele umane și logistice pentru a susține un asemenea proiect”, adaugă Baroian.
Dar ceea ce mi-a confirmat definitiv seriozitatea demersului este intenția de a trimite o petiție oficială la Ministerul Culturii, semnată și susținută de oameni de cultură, de profesioniști și de cetățeni ai orașului.
Nu mai vorbim, așadar, despre un vis spus la o cafea. Ci despre un proiect articulat, născut din pasiune, dar consolidat prin rațiune și responsabilitate.
Pe nesimțite, discuția de la cafenea s-a transformat într-o imagine limpede a viitorului: Baia Mare ca oraș care respiră prin muzică, ca loc unde o orchestră locală devine simbol de identitate și coeziune. În spatele cuvintelor celor doi interlocutori am simțit un amestec rar între idealism și pragmatism – o energie de început de drum, dar și înțelepciunea celor care știu că marile construcții nu se fac în grabă, ci cu viziune. Și , au dreptate. Baia Mare merită o filarmonică. Merită un loc unde sunetul nu e doar spectacol, ci formă de educație. Unde oamenii se adună nu doar pentru aplauze, ci pentru a se recunoaște unii pe alții în frumusețea muzicii.
Cultura nu cere mult, cere doar oameni care cred în ea.
Și se pare că Baia Mare i-a găsit.
Voi continua să urmăresc îndeaproape demersurile lui Ioan Bercu și Marian Baroian, pentru a le face cunoscut cititorilor Direct MM felul în care acest proiect prinde contur, pas cu pas. În articolele viitoare voi reveni și cu alte opinii, cu voci ale oamenilor de cultură ai urbei, pentru ca împreună să conturăm imaginea completă a efortului de a reda Băii Mari locul pe care îl merită pe harta culturală a țării.
Vasile Petrovan
















1 Comentariu în această postare
Gheorghe Duruș
O inițiativă excelentă, care trebuie sprijinită!
Poziția în top a unui oraș este dată de instituțiile culturale și de învățământ, pe lângă unitățile de producție materială și de nivelul serviciilor sociale.