Pe numele adevărat, Otilia Valeria Rusan, născută Coman, scriitoarea și poeta Ana Blandiana, s-a născut pe 25 martie 1942 la Timișoara. Este autoarea a 27 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi. Este o luptătoare pentru libertate civică din România.

În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului din Sighet iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent. A fost membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale.

Ana Blandiana a debutat ca poetă în 1954, în revista „Cravata roşie”, apoi în „Tribuna” (1959). Ana Blandiana s-a impus printre poeţii cei mai reprezentativi ai epocii. Dintre volumele publicate în continuare amintim: „Călcâiul vulnerabil” (1966), „A treia taină” (1969, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), „Cincizeci de poeme” (1970), „Octombrie, Noiembrie, Decembrie” (1972), „Poezii” (1974), „Somnul din somn” (1977), „Ochiul de greier” (1981), „Ora de nisip” (1983), „Stea de pradă” (1985) ş.a.

„În viaţa mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important, încât – folosind un foarte mic artificiu poetic – mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte„ afirmă Ana Blandiana în ”Autoportret cu palimpsest.”

Astăzi, Ana Blandiana împlinește vârsta de 82 de ani. La multi ani!

Ana Blandiana, poetă și publicistă, a fost considerată o personalitate a literaturii românești în timpul regimului comunist. Apărătoare a drepturilor omului, Ana Blandiana a rămas legenda literaturii române datorită poeziilor deja celebre.

Acolo sus
„Acolo sus pe munte casa
Apare şi dispare dintre nori.
Cine-o îmbracă în atât de laşe scuturi
Şi-o părăseşte-atât de deseori?
Ochilor noştri cine-o lasă pradă
Şi ochii noştri, cine pradă ei?
Stăm atârnaţi de jilava icoană
Ca lacrimile-n geana unor nesiguri zei.
Ne-o amintim din altă viaţă sau
E numai presimţire groaza?
Trăim însă, dacă trăim, ca să vedem
Acolo sus pe munte casa.”..

Lăcrimioara ZOTA

La mulți ani, Ana Blandiana!

„Între pasiune şi suferinţă asemănarea este atât de mare încât, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns să le confunde şi să le boteze cu acelaşi cuvânt: patimă, a pătimi. O ironie filologică”, afirma poeta mai târziu…

În Oradea, Otilia Coman a urmat școala elementară, 1949-1952 și liceul, 1952-1959. Copilului unui „dușman al poporului”, deocamdată i s-au refuzat studiile la Universitatea din Cluj-Napoca.

Încă din gimnaziu, Ana Blandiana a citit mult, dovedind o inteligență precoce și a participat la cenacluri literare. A primit premii școlare în urma participării la concursurile literare pentru elevi și debutează în revistele de copii.

În anul 1959 a debutat oficial în revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate unde a semnat pentru prima oară Ana Blandiana.
În anul 1960, devine soția regretatului scriitor Romulus Rusan, iar în 1964 începe să scrie la revista Contemporanul condusa de George Ivascu, unde a deținut ani de zile rubrici permanente. În același an publică și primul volum de versuri intitulat „Persoana întâia plural” și devine studentă a Faculății de Filologie a Universității din Cluj pe care o termină în 1967.
A scris și la revistele Viata Studențească și Amfiteatru. În anul anul 1969 a primit, pentru volumul de poezie „A treia taină”, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, premiu obtinut și în anul 2000 pentru volumul „Soarele de apoi”.

Laureată a prestigiosului Premiu Herder, la Viena, Ana Blandiana a trecut prin nenumărate întâmplări ale destinului…

Internată în spital din cauza unui ulcer, a scăpat cu viaţă după cutremurul din 4 martie 1977, blocul în care locuiau ea şi actorul Toma Caragiu, prăbuşindu-se, iar Romulus Rusan, partenerul său de viață, a fost unul dintre puţinii supravieţuitori găsiţi sub ruinele imobilului.

În anul 1984 a fost interzisă de regimul ceauşist, din cauza publicării a patru poezii, dintre care una conţinea celebrul vers “Eu cred că suntem un popor vegetal”, poemul ajungând în scurtă vreme un fel de manifest dizident.

Ana Blandiana este autoarea a multor volume apreciate de poezie, dar și a două volume de nuvele fantastice: Cele patru anotimpuri, 1977 și Proiecte de trecut, 1982, a unui roman „Sertarul cu aplauze”, a șapte volume de eseuri și douăsprezece volume de versuri, publicate în limba română și traduse în 23 de limbi străine.
Lucrările sale au apărut în țări ca: Germania, Franța, Italia, SUA, Norvegia, Suedia, Albania, Marea Britanie, Rusia, Ungaria, Polonia, Letonia, Estonia, Serbia și Bulgaria.

„Toţi avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracţiune cu care unii transportă diamant, alţii cărbune, şi atât de mulţi materiale sintetice”, mărturisește Ana Blandiana…

Agățați în crengi

Agăţaţi în crengi,
Unii pe jumătate uscaţi,
Alţii abia dând în pârg,
Dar toţi cu hainele vestejite,
Fibroase,
Cu aripile încâlcite de vânturi,
De mult nemaiîncercând să se desprindă
Şi să cadă,
Ca şi cum ar şti
Că mai jos sunt alte crengi,
Pe care se vestejesc
Alţi îngeri.