În fiecare an, pe 8 martie, florăriile se umplu, mesajele curg, iar femeile primesc felicitări și buchete de flori. Este o zi frumoasă, caldă, plină de gesturi simbolice. Dar foarte puțini oameni își mai pun întrebarea de unde a pornit această zi? Ce s-a întâmplat cu adevărat la început? Pentru a înțelege rădăcinile a ceea ce astăzi numim Ziua Internațională a Femeii, trebuie să ne întoarcem cu mai bine de un secol în urmă, într-o lume foarte diferită de cea în care trăim astăzi.
La începutul secolului XX, în special în marile orașe industriale, viața femeilor era dură. În fabrici se lucra adesea 10–12 ore pe zi, uneori chiar mai mult. Salariile erau mult mai mici decât cele ale bărbaților, iar condițiile de muncă erau deseori periculoase. În orașe precum New York, mii de femei lucrau în ateliere textile înghesuite, în aer greu de respirat, printre mașini zgomotoase și ferestre aproape închise. Majoritatea erau tinere, multe dintre ele imigrante venite din Europa, care încercau să își ajute familiile să supraviețuiască.
În acea perioadă, femeile nu aveau drept de vot în multe țări. Rareori ocupau funcții publice și, în general, societatea le vedea mai ales în rolul de soții și mame, nu ca cetățeni cu drepturi egale. Totuși, ceva începea să se schimbe.
În Statele Unite, începutul secolului XX a fost marcat de greve și proteste ale muncitoarelor, în special în industria textilă. Femeile cereau lucruri care astăzi par elementare, precum salarii mai corecte, program de lucru mai scurt, condiții de muncă sigure, dreptul de a fi tratate cu demnitate. În 1909, Partidul Socialist din America a organizat pentru prima dată o Zi Națională a Femeii în Statele Unite. Evenimentul a fost gândit ca o zi de reflecție și mobilizare pentru drepturile femeilor muncitoare. Nu era o sărbătoare cu flori. Era o zi de revendicare. Un an mai târziu, în 1910, la Conferința Inernațională a Femeilor Socialiste desfășurată la Copenhaga, activista germană Clara Zetkin a făcut propunerea să existe o zi internațională dedicată luptei pentru drepturile femeilor. Propunerea a fost primită cu entuziasm. Reprezentantele a peste 15 țări au susținut ideea, și astfel a început tradiția care avea să devină, mai târziu, Ziua Internațională a Femeii.
Primele celebrări au avut loc în 1911, în mai multe țări europene, unde sute de mii de femei au participat la mitinguri și întâlniri publice. În același an, însă, lumea industrială a fost zguduită de un eveniment dramatic. Într-o fabrică de haine din New York, un incendiu devastator a ucis 146 de muncitori, majoritatea femei tinere. Ușile erau încuiate pentru a împiedica ieșirea muncitoarelor în timpul programului. Pentru mulți oameni, tragedia a devenit o dovadă brutală a condițiilor în care lucrau femeile. După acel eveniment discuțiile despre drepturi, siguranță și egalitate au devenit mult mai intense.
Totuși, data de 8 martie s-a impus în urma protestelor femeilor din Europa de Est și Rusia, în timpul Primului Război Mondial. În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului iulian pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie din calendarul Gregorian pe stil nou. Femeile din Sankt Petersburg au declanșat o grevă cerând încheierea Primului Război Mondial, sfârșitul raționalizării alimentelor și abolirea dinastiei țariste folosind sloganul „Pace si pâine”. Greva s-a răspândit în întregul oraș. După Revoluția din Octombrie, comuniștii Vladimir Ilici Lenin și Alexandra Kollontai au declarat ziua de 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică. Ulterior, data de 8 martie a fost adoptată ca simbol al luptei femeilor pentru drepturi și egalitate.
Cu timpul, sensul zilei s-a schimbat. În multe țări, Ziua Femeii a devenit mai mult o sărbătoare a respectului și aprecierii decât o zi de protest. Florile, mesajele și cadourile sunt gesturi frumoase. Ele arată recunoștință. Dar în spatele lor există o istorie mai profundă, o istorie despre curaj, solidaritate și dorința de dreptate. Prin urmare, dacă ne uităm la 8 martie doar ca la o zi cu flori, riscăm să uităm că această zi s-a născut din voci care nu erau ascultate, din femei care lucrau până la epuizare, din proteste, idei și speranța că lumea poate deveni mai dreaptă.
Astăzi, când o femeie primește o floare pe 8 martie, poate că merită să-și amintească și de acele muncitoare din fabricile de acum un secol, femei simple dar incredibil de curajoase, care au avut îndrăzneala să spună: „Și noi merităm drepturi. Și noi merităm respect.” Iar din acel moment, istoria lumii întregi a început să se schimbe.
În final, de Ziua Internațională a Femeii, vă dorim sănătate, liniște în suflet și multe motive de bucurie. Fie ca fiecare zi să vă aducă respectul pe care îl meritați, aprecierea celor din jur și împlinirea visurilor voastre. La mulți ani tuturor femeilor! mamă, fiică, soră, prietenă sau colegă, pentru că prin voi lumea devine mai bună, mai caldă și mai frumoasă!
Vasile Petrovan
