În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
(…)
Maximilian Schiller aştepta, în fiecare dimineaţă. I se părea că urletul uriaş pornea din cartierul Pianul de Sus. Pe Valea Metalului. Pe strada Malinovski şi se oprea pe bulevardul Ferdinand. În faţa sediului Societăţii Imperiale a Minelor din Medio Monte.
„Noutăţi, Maximilian?”, întreabă domnul director general Popanager.
„Zeci de răni uşoare, Popanager. Nimic deosebit”, zice Maximilian
Schiller.
„Măsuri propuse, domnule Maximilian?”, zice Popanager.
„Atenţie mărită, poate ceva burlane de aeraj în Revirul Carolina. Acolo‑i un fund de sac şi ar fi nevoie de aeraj parţial mecanic”, zice Maximilian Schiller.
„Poate‑mi vei cere cizme impermeabile şi căşti. De unde să‑ţi dau? Ai cetit epistola cancelariei de la Viena. Nimic, Maximilian. E uşor să scrii din Prater: descurcaţi‑vă singuri”, se răsteşte moale, aproape plân‑ găcios, domnul director general Popanager.
„La ventilaţie am putea folosi ce avem, domnule. Grătarele de pe rostogoluri se pot cârpi cu forţele atelierului de întreţinere. Vom cere imperativ, directorilor de mină, să pretindă o atenţie mărită în locu- rile de muncă. Atenţie avem câtă ne trebuie, Popanager. Dacă cerem, primim şi de la Cancelaria Imperială”, zice Maximilian Schiller.
„Gata, Maximilian. Am obosit, mă epuizează problemele societă- ţii, hai să facem o pauză de‑o plimbare, pe bulevard. Până la domnul notar Nathan. Are de comunicat lucruri importante pentru un con- silier orăşenesc ca dumneata”, zice domnul Popanager.
„Vom îmbina munca efectivă cu scopul principal al oraşului. De acord, Popanager”, zice Maximilian Schiller, pregătindu‑se de plecare.
Seara. Bulevardul Ferdinand, din Medio Monte, luminat cu becu- rile Tungsram. Patruzeci la număr. De la fereastra apartamentului, Maximilian Schiller vede vârfurile copacilor. Şapte ani. Parcă ieri concepea primul ordin general. Maximilian Schiller trece din baie în camera de zi. Se aşază pe fotoliul din piele. Se ridică. De ce îşi părăsise tânărul Maximilian Schiller apartamentul lui de pe Prater Straße. Viena? Marele oraş al becurilor Tungsram. De ce venise în Medio Monte unde un oarecare Neuman făcea legea luminii şi a întuneri- cului. Maximilian Schiller îşi spune: „scopul fiecărui om este promo- varea propriilor idei puse în folosul celor mulţi şi sărăciţi, pentru ca ăia s‑o ducă mai bine”. Tânărul modest de la Graz, funcţionarul entu‑ ziast de la Viena, meticulosul director adjunct şi consilier municipal din Medio Monte, lucra la cel de‑al doilea ordin general. Avea să‑l citească domnilor consilieri. Avea să propună o altă comisie. Avea să facă ordine în Medio Monte. Maximilan Schiller sărise din fotoliu drept în picioare. Încă era agil. De la patruzeci de ani încolo, oasele prind a rugini. Mişcările devin greoaie. Maximilian Schiller făcea ceva urât pe vorbele lui Popanager Keizer. De când doamna domnului se ocupa de identificarea unei soaţe convenabile pentru consilierul municipal, Keizerul se afla în pericol de a rămâne singur. Fuseseră câteva ocazii.
„Maximilian, Keizerul e un dobitoc, la pat e fără vlagă, o femeie în putere se usucă lângă oasele lui”, îi zicea doamna Popanager soţului ei.
„Rezolvă‑mă, rezolvă‑mă, Maximilian”, striga disperată domni- şoara Angelica Farcaş.
„Omul se naşte singur şi moare singur, în restul timpului e treaba lui ce face, că tot degeaba”, se pronunţa Maximilian Schiller.
„Ce rămâne după oricare dintre noi, doamnă Popanager, un nume, tot mai şters, pe o cruce din cimitir. Praf şi pulbere, doamnă. Dacă faptele noastre se pun în mişcare şi gândurile noastre afectează viaţa altora, atunci de‑abia rămânem în viaţă şi după ce nu mai avem vlagă”, mai zicea Maximilian Schiller.
„Există atâta inteligenţă în Maximilian că orice om normal s‑ar speria, domnule Mittemberg”, zicea doamna Popanager către bijutier.
„Rezolvă‑mă, rezolvă‑mă, Maximilian”, striga Angelica Farcaş închizând ochii cei migdalaţi, acoperiţi de cele mai lungi gene din oraş.
„Joacă‑te, joacă‑te, Popanager, şi vei vedea ce‑o să păţeşti”, zicea Maximilian Schiller privindu‑şi faţa nerasă în oglinda din baie.
Al doilea ordin general gândit şi scris de către domnul consilier municipal Maximilian Schiller, în cel de‑al şaptelea an al şederii sale în Medio Monte.
Acest ordin cu caracter general are, totuşi, o particularitate. Se referă doar la cetăţenii care locuiesc în cartierul Pianul de Sus. Pre- cum se cunoaşte, populaţia de acolo este alcătuită din mineri, artifici- eri, ajutori minieri, vagonetari şi un număr restrâns de alţi meseriaşi necesari în activitatea din subteran ori pentru întreţinerea acestei activităţi. Toţi cetăţenii sunt angajaţi ai Societăţii Imperiale a Mine- lor. Prestează o muncă dură şi primesc câte un salariu săptămânal. Locuind în Medio Monte, ei sunt supuşi legilor care funcţionează în oraş. În cartierul Pianul de Sus se remarcă cele mai mari întârzieri la plata impozitelor anuale. Scuzele cu: lipsa banilor şi cu viaţa grea sunt nefondate. Ele au dus la existenţa unor datorii uriaşe faţă de Consiliul Municipal. Acumulate în timp, datoriile sunt imposibil de recuperat.
În acest aspect vine ordinul general, să rezolve situaţia. Precum se ştie, la herghelia Imperială, plasată la intrarea dinspre Marea Câmpie în Medio Monte, există patru grajduri părăsite. Tocmai bune pentru a fi populate cu vite. În contul marilor datorii existente, locuitorii din cartierul Pianul de Sus vor plăti în natură. Se cunoaşte că, pe lângă activitatea acestora în minerit, se prestează şi o activitate gospodă- rească. Vaci şi porci, în grajduri de cinci metri lăţime şi doisprezece metri lungime. Vacile produc lapte. Godinele produc carne şi untură. Cetăţenii vor preda comisiei de achiziţii produse perisabile, care se înfiinţează la data emiterii acestui ordin, în primul rând, câte o vacă. Vaci albe cu pete negre vor popula grajdurile rămase pustii, în cadrul hergheliei Imperiale. După predarea animalelor, familiile vor strânge o cantitate de lapte pe care o vor preda lunar comisiei nou‑înfiinţate. Consiliul Municipal va obţine o fermă proprie, va achiziţiona un uti- laj de făcut unt şi va oferi pieţelor comerciale de la Budapeta şi Viena untul natural de Medio Monte. Astfel, se vor recupera o parte a dato‑ riilor restante ale cetăţenilor din cartierul Pianul de Sus, faţă de Con- siliul Municipal. De asemenea, cetăţenii vizaţi de către acest ordin vor preda comisiei şi untura de porc şi cerealele, pentru ca ferma Consiliului Municipal să nu se afle în pericol de inaniţie. Cei care nu posedă cereale, le vor achiziţiona de pe piaţa liberă şi le vor oferi comisiei, în cantităţile solicitate.
Se ştie că lucrătorii din subteran se despart cu greutate de banii câştigaţi. Despărţirea lor de produsele perisabile fiind mult mai lesne de realizat.
Prin prezentul ordin se numeşte, în calitate de preşedinte al comi‑ siei nou înfiinţate domnul tâmplar Ieronim Schlesak.
Semnat: consilier municipal Maximilian Schiller
Marian ILEA
Citește și
Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (IX)
