La 9 februarie 1992, România a organizat primele alegeri locale libere după Revoluția din 1989. Ultimele alegeri locale libere se desfășuraseră cu peste 50 de ani în urmă, în anul 1937, înainte de instaurarea regimului comunist. După decenii în care primarii fuseseră numiți de stat, cetățenii au putut din nou să decidă cine îi va conduce la nivel local. Românii au ales atunci primarii, consiliile locale și consiliile județene, punând bazele unei administrații locale legitime, rezultate din vot direct.
Cu un an înainte, în 1991, Parlamentul României adoptase Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, o lege care a stabilit regulile pentru organizarea acestui scrutin democratic. Aceasta includea și libertatea de exprimare și pluralismul politic, adică dreptul partidelor și candidaților independenți să participe și să se prezinte în fața alegătorilor.
Alegerile din 1992 s-au desfășurat în două tururi: primul pe 9 februarie, al doilea pe 23 februarie, în localitățile unde niciun candidat nu obținuse majoritatea. Prezența la vot a fost ridicată, peste 60% dintre cetățenii cu drept de vot prezentându-se la urne.
Conform datelor la nivel național, pentru aceste alegeri au fost desemnați peste 2.900 de primari și aproape 40.000 de consilieri locali în toată țara, inclusiv în județul Maramureș.
În Baia Mare, primii primari după alegerile din 1992 au fost: economistul Gheorghe Brânzei vicepreședintele PUNR Maramureș (februarie–septembrie 1992, când a fost ales deputat în Parlament), Petru Cupșa, PNȚCD, ales din partea CDR (interimat septembrie 1992–1993) și independentul Cristian Anghel (din 1993), care a condus orașul timp de 17 ani.
Alegerile locale din 1992 au reprezentat un pas esențial pentru democrația locală, punând bazele administrației moderne și legitime în toată țara.
Vasile Petrovan
