Se împlinește un an de când Mircea Diaconu, actor de mare profunzime, om de cultură și spirit civic activ, a plecat dintre noi, lăsând în urmă o operă artistică solidă și o amprentă distinctă în viața culturală și publică a României.
Născut la 24 decembrie 1949, în Vlădești, Mircea Diaconu și-a legat destinul de teatru, film și educație artistică, absolvind Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesoarei Sanda Manu. Debutul său scenic timpuriu și cariera construită cu rigoare și autenticitate l-au impus ca una dintre figurile reprezentative ale scenei românești contemporane.
A fost actor al Teatrului Bulandra și al Teatrului „Nottara”, director de instituție, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, dar și un nume important al cinematografiei românești, încă de la debutul său din filmul Nunta de piatră. Prin rolurile sale, a adus pe scenă și pe ecran o umanitate recognoscibilă, fragilă și profundă, câștigând respectul colegilor și al publicului.
Dincolo de artă, Mircea Diaconu a ales să se implice activ în viața publică, asumându-și roluri politice importante: membru al Consiliului Național al Audiovizualului, senator, europarlamentar și vicepreședinte al Comisiei pentru Cultură și Educație din Parlamentul European. Indiferent de context, a rămas un susținător al culturii, al educației și al valorilor civice.
Viața sa a fost completată de familia pe care a prețuit-o profund, fiind soțul actriței Diana Lupescu și tată a doi copii. Pentru meritele sale artistice și pentru contribuția la promovarea culturii române, a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer.
La un an de la despărțire, Mircea Diaconu rămâne prezent prin rolurile sale, prin cuvintele rostite pe scenă și în spațiul public, prin generațiile de studenți pe care le-a format și prin memoria colectivă a unei culturi care nu îl uită. Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Vasile Petrovan
