Pe 13 martie 1939 se năștea în Lăpușul Românesc, Maramureș, Nicolae Pițiș unul dintre cei mai importanți păstrători ai cântecului tradițional din această parte a țării. Cunoscut de mulți sub numele de „Niculai al lui Iacob”, rapsodul avea să devină, de-a lungul vieții, o voce emblematică a folclorului maramureșean și un adevărat simbol al horei în grumaz.
S-a născut într-o familie simplă de oameni ai satului maramureșean, într-o zonă în care tradițiile se transmiteau firesc din generație în generație. Copilăria lui a fost legată de viața comunității: clăci, sărbători, muncile câmpului și întâlnirile din serile lungi de iarnă. În acest univers a început să descopere muzica. De foarte mic, încă de la vârsta de cinci ani, a învățat de la părinții săi primele taine ale horei în grumaz, un mod străvechi de a cânta specific Maramureșului și Lăpușului, bazat pe o tehnică vocală aparte, cu inflexiuni profunde și o mare încărcătură emoțională. Tot atunci a început să cânte și la fluier, instrument nelipsit din viața pastorală a zonei.
În tinerețe cânta la clăci, la nunți și la diferite sărbători din sate. Uneori era chemat și în alte localități din Maramureș, iar vestea despre vocea lui aparte a început să se răspândească. A cântat chiar și cu trâmbița în satul Botiza, un loc cunoscut pentru tradițiile sale muzicale. Ceea ce impresiona la el nu era doar tehnica vocală, ci și felul în care transmitea emoția cântecului. Doinele sale vorbeau despre dor, despre jale, despre dragoste și despre viața oamenilor de la munte. De fiecare dată apărea îmbrăcat în costumul popular al zonei Lăpușului, purtat cu demnitate și simplitate. Notorietatea lui a crescut considerabil în 1976, odată cu apariția filmului Pintea, regizat de Mircea Moldovan, cu Florin Piersic în rolul principal. Nicolae Pițiș a contribuit la coloana sonoră a filmului, iar vocea sa a adus în poveste atmosfera autentică a Maramureșului.
De-a lungul anilor, a reprezentat România la numeroase festivaluri și evenimente culturale internaționale. A fost invitat în multe țări pentru a prezenta horea în grumaz și cântecele tradiționale din Maramureș. Vocea sa a fost înregistrată în documentare, emisiuni radio și televiziune, dar și în filme artistice. Pentru activitatea sa a primit zeci de diplome și distincții, atât în țară, cât și în străinătate.
Pentru contribuția sa la păstrarea și transmiterea horei în grumaz a fost declarat în anul 2011 Tezaur Uman Viu, titlu acordat de Ministerul Culturii persoanelor care păstrează și duc mai departe patrimoniul cultural imaterial al României. Pe 18 iulie 2022 a fost decorat de Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, cu Ordinul „Crucea Voievodală Maramureșeană”.
Cu toate acestea, a rămas mereu același om simplu al satului. Nu și-a părăsit locul natal și a continuat să trăiască în ritmul comunității din Lăpuș, aproape de tradițiile care l-au format. Conștient că această formă de cânt este rară și greu de stăpânit, rapsodul a dorit să transmită mai departe ceea ce a învățat. Astfel, a format mai mulți discipoli care au dus mai departe tradiția horei în grumaz. Printre cei mai cunoscuți se numără Grigore Leșe, care i-a fost ucenic între anii 1964 și 1967 și care avea să devină, la rândul său, un important interpret și cercetător al muzicii tradiționale. De asemenea, a pregătit și numeroase interprete tinere. Aproximativ 50 de fete au învățat de la el tehnica acestui cântec. Dintre ele s-a remarcat Casandra Hauși, care a studiat la Conservatorul din Cluj și a câștigat, în 2009, trofeul festivalului Maria Tănase. Un alt apropiat și colaborator a fost interpretul Ion Pop, alături de care a cântat și care a preluat o parte dintre cântecele sale, adaptându-le și ducându-le mai departe.
A rămas până la finalul vieții un om al tradiției. Pentru el, horea nu era doar o formă de artă, ci o parte din identitatea locului în care s-a născut. S-a stins din viață în noiembrie 2022, dar vocea lui continuă să trăiască prin înregistrări, prin elevii săi și prin patrimoniul cultural pe care l-a lăsat în urmă. În istoria folclorului maramureșean, numele lui Nicolae Pițiș rămâne legat pentru totdeauna de horea în grumaz, acel cântec vechi care poartă în el ecoul munților, dorul și sufletul oamenilor din Maramureș.
Vasile Petrovan
