11 octombrie 1944, ziua în care a fost eliberat Clujul

În urmă cu 82 de ani, la 11 octombrie 1944, trupele române și sovietice au eliberat Clujul în urma unei operațiuni militare desfășurate împotriva forțelor germane și ungare, un moment important în recuperarea nordului Transilvaniei, inclusiv a teritoriilor maramureșene pierdute în urma Dictatului de la Viena.

Toamna anului 1944 a reprezentat una dintre perioadele decisive ale istoriei Transilvaniei. După patru ani în care partea de nord a provinciei se aflase sub administrația Ungariei, schimbarea situației militare de pe front și întoarcerea armelor de către România împotriva Germaniei naziste au deschis drumul recuperării teritoriilor pierdute în 1940. În această succesiune de evenimente, ziua de 11 octombrie 1944 a căpătat o semnificație deosebită, odată cu eliberarea Clujului, unul dintre cele mai importante centre urbane și culturale ale Transilvaniei.

Pentru a înțelege importanța momentului, trebuie să revenim la 30 august 1940, când, prin cel de-al Doilea Arbitraj de la Viena, impus sub presiunea Germaniei naziste și a Italiei fasciste, România a fost obligată să cedeze Ungariei aproximativ 43.500 de kilometri pătrați, cu o populație de peste 2,6 milioane de locuitori. Teritoriul cuprindea Clujul, Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Sighetul Marmației și numeroase alte localități din nordul și nord-vestul Transilvaniei. Hotărârea a modificat profund viața comunităților din regiune, care au traversat apoi patru ani marcați de tensiuni naționale, discriminări, persecuții și, în timpul războiului, de tragedia deportării evreilor în lagărele naziste.

Situația militară s-a schimbat radical după 23 august 1944, când România a rupt alianța cu Germania, iar armata română a început să lupte alături de forțele sovietice împotriva fostului aliat și a trupelor ungare. Convenția de armistițiu semnată la Moscova, la 12 septembrie, a creat cadrul politico-militar în care România participa la campania pentru recucerirea nordului Transilvaniei. Operațiunile nu au fost însă conduse independent de comandamentul român, ci s-au desfășurat în cadrul strategiei Frontului 2 Ucrainean al Armatei Roșii, care coordona o ofensivă amplă spre vest.

La începutul lunii octombrie 1944, frontul se apropiase de Cluj, iar comandamentele român și sovietic pregăteau ofensiva destinată înfrângerii dispozitivului defensiv germano-ungar. Acțiunile s-au înscris în operațiunea strategică Debrețin, care urmărea înaintarea spre vest și nord-vest, prin Transilvania și Câmpia Tisei.

Potrivit documentării publicate de Arhivele Militare Naționale Române, Armata a 4-a română, comandată de generalul Gheorghe Avramescu, a declanșat ofensiva la 9 octombrie, pe un front de aproximativ 70 de kilometri. În operațiunile pentru eliberarea Clujului au avut un rol important Divizia 18 Infanterie și Divizia 2 Munte române, care au executat manevre de învăluire, în timp ce unități ale Corpului 104 sovietic au acționat frontal împotriva apărării inamice.

Manevrele au urmărit amenințarea căilor de retragere ale trupelor germane și ungare și evitarea unei confruntări prelungite în interiorul orașului. În noaptea de 10 spre 11 octombrie, sub presiunea înaintării româno-sovietice, forțele care apărau Clujul au început să se retragă spre nord-vest. În timpul retragerii au fost distruse poduri peste Someș și unele obiective industriale.

În dimineața zilei de 11 octombrie, militarii români și sovietici au pătruns în oraș, iar Clujul a fost eliberat de sub controlul militar germano-ungar. Evenimentul a reprezentat o victorie importantă a campaniei din Transilvania, însă luptele pentru recuperarea întregii regiuni au continuat încă două săptămâni, până la eliberarea orașelor Carei și Satu Mare, la 25 octombrie 1944.

Eliberarea Clujului, la 11 octombrie 1944, a fost întâmpinată cu emoție și entuziasm, iar importanța momentului a fost reflectată atât în mesajele Regelui Mihai I și ale liderilor politici ai vremii, cât și în ordinele militare care evidențiază preocuparea comandamentului român pentru prezența trupelor sale în oraș:

• Regele Mihai I: „Ostași, După 4 ani de robie și de cumplite suferințe, Capitala Transilvaniei a fost eliberată. (…) Cu Dumnezeu înainte!”.

• Iuliu Maniu: „Vestea despre eliberarea Clujului umple toate inimile românești de o nemărginită bucurie. (…) Sufletul nostru strălucește în razele soarelui dreptății, care răsare asupra Clujului nostru”.

• Constantin I.C. Brătianu: ,,După patru ani de suferinţă, prin lupta eroică a trupelor noastre şi ruse, Clujul este astăzi eliberat de stăpânirea ce i-a fost impusă prin Dictatul odios de la Viena şi redevine capitala Ardealului reîntregit. Eliberat prin forţa armelor, Clujul îşi reia – în virtutea justiţiei internaţionale – locul pe care nu a încetat să-l aibă în conştiinţa românească”.

• Colonelul Nicolae Dragomir: „Este indispensabil ca cel puțin 1 batalion din Divizia 18 munte să intre în Cluj, chiar dacă nu aveți ordin de la ruși și chiar contra ordinelor primite. Să intre în ordine, cântând, și să rămână cât mai mult în oraș, cât mai în centru.”

Eliberarea Clujului a avut legătură directă cu evoluția situației din Maramureș, regiune care intrase, de asemenea, sub administrație ungară în 1940. În timp ce trupele române și sovietice înaintau spre vestul Transilvaniei, unitățile sovietice avansau și spre nord, în direcția Sighetu Marmației.

Sursa FOTO: https://amnr.defense.ro / https://dspace.bcucluj.ro/

Vasile Petrovan

Citește și: